Ion Cristoiu: Din realizările Primului Gospodar al Ţării

Drumul. O pagină de proză excelentă din Sfîntul Augustin:

„Altceva e să zăreşti, din înălţimea unui pisc, în mijlocul pădurii, patria păcii, fără a găsi drumul care duce aici, de a te strădui inutil de-a lungul pămînturilor de nepătruns, unde te asediază, din toate părţile, îngerii dezertori şi Capul lor, leu şi şarpe în acelaşi timp, şi alt lucru de a urma drumul care duce la această patrie, drumul ocrotit de garda Domnului, şi pe care transfugii miliţiei celeste, departe de a-şi face... lor, îl evită ca pe un loc de supliciu.”

*

Cum s-a construit Palatul Pionierilor. În memoriile sale, publicate sub titlul Am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceauşescu, Constantin Boştină istoriseşte multe întîmplări menite a dovedi că Nicolae Ceauşescu se manifesta ca un Gospodar al Ţării, ca un Prim Gospodar al Ţării, ar fi trebuit să i se spună, la vremea respectivă. Iată cum s-a construit Palatul Pionierilor:

„Palatul Cotroceni, a trecut de la domeniul Coroanei, în utilizarea copiilor în 1949. Ceauşescu e cel care a participat la festivitate. În 1976 am fost chemat la el şi mi-a spus să caut o altă clădire. Prima oară am fost la Palatul Ghica, însă era micuţ. Au apărut nişte nemulţumiri prin adunările generale de la uzinele 23 August, considerîndu-se că a dat pionierii afară pentru a face o locuinţă pentru copiii lui. Am avut tăria să îi spun aceste lucruri. Îl cheamă pe Ion Dincă, pe atunci primar general, îl muştruluieşte şi îi cere să grăbească găsirea unei soluţii. Cert este că nu găsisem o soluţie. Între timp însă tot el m-a chemat să mă întrebe dacă am văzut Palatul Pionierilor de la Moscova. I-am spus că da şi mi-a zis să facem ceva mai mare ca acela. Era preocupat să găsească soluţii la problemă. «La Phenian ai fost?» «Nu, n-am fost.» «La Las Vegas ai fost?» «Nu, dar ştiu lucruri.» Zice: «Bine. Cine e director la institutul Proiect Bucureşti?» Îi spune lui Dincă să îi cheme la Capitală şi să plece o echipă de proiectanţi la Moscova, Fenian şi Las Vegas. S-au dus şi au văzut şi au venit, ne-am sfătuit şi s-a făcut un proiect de a realiza o construcţie mai mare decît o casă de Cultură a Tineretului. A zis să o amplasăm lîngă Polivalentă, pe deal. A întrebat ce suprafaţă este liberă. Se răspunde că sunt 12 hectare.

Costa în jur de 28-30 de milioane Casa de Cultură. A zis, cam scumpă, vedeţi de unde mai puteţi scoate şi să o facem din fondul Gospodăriei de Partid. I-am zis că ar mai trebui făcute nişte lucruri şi să fie de acord să se mobilizeze pionierii prin colectarea de sticle, hîrtie şi borcane pentru a se face o investiţie mai ca lumea. Au făcut-o de 100 şi ceva de milioane. Pînă cînd s-au mutat pionierii acolo a durat cam trei ani. Pînă atunci, am stat prin şcoli, prin Case de Pionieri de sector, însă toată lumea ştia că vom avea o clădire nouă. Eu sunt mîndru de realizarea Palatului Pionierilor, acum Palatul Copiilor. Mereu spun că am doi copii: unul, băiatul meu Ştefan, şi celălalt Palatul Pionierilor.”

*

Gînd. În judecarea faptelor unui om, se cere să ţinem cont de următoarele: i-a stat sau nu în putere să facă acel lucru. Pentru că nu de rareori înfăptuirea nu porneşte din gîndul omului.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro