Ion Cristoiu: Falsificarea propagandistică a Războiului

Notă . Ar fi interesant de scris un studiu despre suspiciunea ca stare de spirit a românilor. Puţine sînt întîmplările din jur în care românul să nu creeze ceea ce vede, totdeauna bănuind ceva dincolo de lucruri.

*

E personajul din roman? Îmi notasem să fac asta chiar de cînd am terminat de citit Am luptat în Crimeea , cel de al doilea volum din seria de raportare de front propagandistice publicate de Const. Virgil Gheorghiu ca membru al echipei de comando propagandistic al Marelui Stat Major. Istoricii literare spun că autorul real şi prototipul personajului din Delirul , reporterul Ştefan, de la ziarul lui Pamfil Şeicaru. De pe front, Ştefan se întoarce cu texte supuse realităţii crude care e Războiul. Potrivit romanului, înainte de a publica reportajul i se rescrie. Marin Preda îl blagosloveşte pe Ştefan cu o criză majoră de conştiinţă cînd deschide ziarul, alarmat de mustrările lui Luchi că prea o dată cu Războiul Sfînt:

„Ştefan plecă, dar nu avu răbdare să ajungă pînă acasă şi după ce se îndepărtează de casa fetei desfăcu ziarele şi începuse să le citească. Se răzimă de un stîlp şi le citi pe toate într-un ceas. Aproape că nu-şi mai recunoştea textul, chestia cu războiul sfânt era o glumă faţă de rest: propoziţii bombastice, expresii mistice, despre cruce şi neam, martiri şi racle, mormintele strămoşilor, istorie şi veşnicie… Era limbajul legionarilor, care totuşi supravieţuise, deşi legionarii fuseseră curăţaţi, limbajul războiului îi insuflase o puternică viaţă. Cine i lo fi strecurat în reportajele sale, sub semnătura sa, la care ţine cum ţine o fată mare la fecioria ei?”

E Const. Virgil Gheorghiu modelul lui Ştefan? Greu de răspuns. Mai întîi pentru că primul reportaj al lui Const. Virgil Gheorghiu e din Basarabia şi Bucovina, Ard malurile Nistrului . Reportajul stupefiază prin cumplita exagerare a stîlcirii propagandistice a omului sovietic din realitate şi nu din broşuri. Ştefan citeşte însă fraze bombastice, baloane de săpun pur şi simplu despre frontul propriu zis. Reportajul de luptă propriu-zis al lui Constantin Virgil Gheorghiu şi al doilea, Am luptat în Crimeeaşi nu e deloc bla-bla-gist propagandistic. Excepţie făcînd idealizarea comandanţilor, inclusiv a lui Mihail Lascăr, cel care va pica la Stalingrad şi va reveni în România ca şef de voluntari anti-români, reportajul, consacrat curăţirii munţilor caucazieni de partizani sovietici, rămîne lipit totuşi de realităţi dure ale războiului. Vine apoi mustrarea de conştiinţă a reporterului. Poate că reporterul din realitate, Const. Virgil Gheorghiu, îi va fi zis amicului Marin Preda că i s-au rescris articolele. Istoria ne arată că după Ard malurile Nistrului, Const. Virgil Gheorghiu a continuat să scrie reportaje de front ca angajat al echipei de propagandă a Marelui Stat Major. Dacă e vorba de falsificarea realităţii nu cuvintele din limbajul legionar stupefiază, ci falsificarea enormă a realităţii prin siluarea omenescului din descrierea omului sovietic.

NOTĂ : Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro