Ion Cristoiu: Schimbările climatice au luat România prin surprindere

  • Ion Cristoiu: Sîmbătă, 19 iunie 2021, emisiunea Interviurile lui Cristoiu de la Aleph News a avut-o ca musafir de lux pe Roxana Bojariu, specialist în climă, zis şi climatolog, pînă cînd academicienii se vor pune de acord şi cu femininul, cercetător ştiinţific gradul I, Secţia climatologie din cadrul Institutului Meteorologic Bucureşti.
  • Ion Cristoiu: Dacă ar fi să aleg din toate momentele interviului cel care mi s-a părut aţîţător de dezbateri a fost cel în care invitata s-a referit la bătălia planetară pentru descoperirea de tehnologii noi, aparţinînd energiei verzi.
  • Ion Cristoiu: Din nenorocire, România stă catastrofal la capitolul stimulare a cercetării în domeniile noi ale ştiinţei şi tehnologiei. Roxana Bojariu trage în interviu un semnal de alarmă. România nu e un tren. România e o băltoacă. Şi într-o băltoacă semnalul de alarmă nu face pe nimeni să tresară.
1121 afișări
Imaginea articolului Ion Cristoiu: Schimbările climatice au luat România prin surprindere

Ion Cristoiu: Schimbările climatice au luat România prin surprindere

Publicistul Ion Cristoiu reia declaraţiile climatologului ANM Roxana Bojariu la Aleph News prin care trage un semnal de alarmă despre lipsa de preocupare a guvernanţilor pentru cercetare şi implementarea unor noi tehnologii astfel încât România să treacă la energia verde în contextul schimbărilor climatice.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Sîmbătă, 19 iunie 2021, emisiunea Interviurile lui Cristoiu de la Aleph News a avut-o ca musafir de lux pe Roxana Bojariu, specialist în climă, zis şi climatolog, pînă cînd academicienii se vor pune de acord şi cu femininul acestei profesii şi atunci îi vom zice climatoloagă, cercetător ştiinţific gradul I, Secţia climatologie din cadrul Institutului Meteorologic Bucureşti. Ideea de a o invita la o emisiune prin care-mi propun să radiografiez o personalitate, mi-a venit ascultînd la Radio România Actualităţi o intervenţie a domniei sale în cadrul unei dezbateri (interesante, fără a fi cu tras de păr între invitaţi) despre marile probleme ale agriculturii româneşti în condiţiile dramaticelor schimbări climatice. Într-un comentariu anterior am trecut în revistă ceea ce am numit, împrumutînd un titlu de la Bacalaureat, Timpul probabil în opera marilor scriitori. În final, mărturiseam că pe mine nu mă preocupă timpul probabil. Am uitat să scriu în eseu că un obsedat de mersul vremii era Nicolae Ceauşescu. Silviu Curticeanu, fostul şef al cancelariei lui Ceauşescu destăinuie în Memoriile sale că în fiecare dimineaţă cînd venea la serviciu, Nicolae Ceauşescu făcea în mod obligatoriu două lucruri:

– Se pieptăna. Cu un pieptene din cele care se vînd prin iarmaroace, ţinut în buzunarul de la spate.

– Se uita la termometru şi bombănea capriciile vremii.

Neinteresat de vremea de la o zi la alta, e previzibil că nu sînt interesat de Buletinul Meteo. Nici măcar în prezentarea vecină cu dezbrăcatul de femeiuşte care văd în prezentarea Buletinului Meteo începutul drumului către căsătoria cu un ins cu bani, dispus să încheie un contract prenupţial de amorezat. Păgubos, aşadar, pentru el.

Zicerile Roxanei Bojariu de la RRA m-au interesat. Aşa cum a ţinut să precizeze în cadrul interviului invitata, Climatologia se ocupă de mersul vremii pe mari perioade de timp. Meteorologia în raport cu Climatologia e ca presa în raport cu literatura. Şi Meteorologia şi presa se ocupă cu trecătorul de fiecare zi. Şi Climatologia şi Literatura se ocupă cu perenul abordarea din studierea unor mari perioade de timp. Din acest punct de vedere, Climatologia e înrudită şi cu Istoria. Ea surprinde mersul vremii pe lungi perioade de timp şi, prin asta, influenţa vremii asupra Istoriei. Valurile migratoare au avut drept cauză şi schimbările climatice. Nomazii s-au mişcat de la locul lor şi au venit peste sedentari obligaţi de secetele care, desfăşurate pe ani întregi, arseseră iarba.

Se înţelege că am discutat în acest interviu marile schimbări climatice din ultimii 300 de ani, definite înainte de toate prin repeziciunea lor extraordinară. Punctul de vedere al Roxanei Bojariu asupra acestor fenomene m-a impresionat prin viziunea istorică, în apropierea viziunii metafizice:

<Schimbarea climatică actuală înseamnă că în aproape 300 de ani, cam de la debutul epocii industriale, pe la 1750, omul a ars combustibil fosil care a fost creat în natură în sute de milioane de ani. Noi am scurtcircuitat un ciclu natural efectiv, am devenit factor geologic. În mod natural, acei combustibili fosili reintrau cu carbonul în atmosferă după alte sute milioane de ani. Şi noi în acei 300 de ani am ars acele cantităţi. Nu ardeau în sensul clasic, dar existau procese care readuceau acel carbon, din ţiţei, gaze naturale, în atmosferă după un anumit timp şi de acolo iar era extras. E aşa numitul ciclu lung al carbonului. Omul s-a jucat cu lucrurile precum ucenicul vrăjitor. (…)

Noi avem o capacitate de adaptare şi ne-am adaptat. De cîteva milioane de ani specia noastră evoluează. Numai că schimbările climatice care s-au produs pînă acum s-au produs pe perioade de timp foarte mari, de la zeci, sute de mii de ani, sute de milioane de ani, depinzînd fiecare de factorii principali care au indus atunci schimbarea climei. Ei, acum schimbarea climei se face pe perioade de ordinul sutelor de ani, cu schimbări vizibile în perioade de ordinul deceniilor.>

Dacă ar fi să aleg din toate momentele interviului cel care mi s-a părut aţîţător de dezbateri a fost cel în care invitata s-a referit la bătălia planetară pentru descoperirea de tehnologii noi, aparţinînd energiei verzi.

Totul a pornit de la întrebarea mea dacă Energia verde nu aduce cu sine schimbări şi în geopolitică, ţările bogate în zile cu soare trecînd înaintea celor care au petrol. Roxana Bojariu mi-a răspuns:

<Nu va conta bogăţia naturală, va conta felul în care vei şti să îţi gîndeşti infrastructura să ţi-o menţii, va conta felul cum vei folosi tehnologiile cele mai bune. Deci va conta foarte mult materia cenuşie, expertiza, din păcate ce avem noi acum mai puţin pentru că oamenii pleacă, oamenii tineri care ajung la un anumit grad de expertiză nu rămîn aici, de obicei pleacă şi rămînem exact fără resursa care e a viitorului. Toate se vor putea face în viitor, inclusiv adaptarea la nişte condiţii noi, dar nu se pot face fără stiinţă, fără cercetare, fără tehnologii, fără oameni care să stăpânească tehnologiile.>

În această bătălie, ţările care nu investesc în cercetare sînt condamnate să cumpere de la alte ţări şi încă pe bani grei. Dacă în domeniul energiei tradiţionale a cărbunelui şi petrolului o ţară ca România, abia ieşită la luminile lumii moderne, n-are cum contribui la cercetare, deoarece lucrurile sînt demult ştiute şi răsştiute, în domeniul energiei verzi omenirea e abia la început. Şi în faţa unei ţări ca România se află un domeniu care aşteaptă să fie explorat, un domeniu generos, pentru ca ascunde mii de necunoscute. Din nenorocire România stă catastrofal la capitalul stimulare a cercetării în domeniile noi ale ştiinţei şi tehnologiei.

Roxana Bojariu trage în interviu un semnal de alarmă:

<Aici e o mare problemă. Cercetarea, în general, în România este subfinanţată de aproape 30 de ani. Asta este bogăţia pe care o căutăm ca înlocuitor al petrolului, al cărbunelui. În viitor practic vom folosi totul bine gîndit, bine proiectat, cu tehnologii noi, cu totul care să folosească eficient energia. Asta înseamnă cercetare şi imediat aplicată tehnologie. Deci ştiinţă şi tehnologie. Ori, aici, din păcate, noi am pierdut ritmul. Degeaba ai bani europeni pentru PNRR. Aţi văzut cît din planul ăsta are cercetarea? O sumă infimă. E un exemplu care arată clar comportamentul general. (...)

În parcursul ăsta spre o nouă ordine climatică şi o nouă geopolitică noi trebuie să venim cu lucruri noi şi nu să aşteptăm de la alţii pentru că fiecare cînd îşi creează aceste tehnologii întîi le folosesc ei şi apoi dau la alţii. Adică noi vom fi mereu lanterna roşie dacă nu ţinem cont de cercetare şi e păcat pentru că resursă umană a fost şi este, dar pleacă, nu stă aici cînd nu ai predictibilitate în meseria de cercetător, nu se scot foarte multe proiecte la concurs, institutele noastre sunt expuse foarte mult lipsei de finanţare. ANM e un caz fericit pentru că noi avem şi partea operativă care se face şi pe bază de cercetare. Ca să poţi să dai prognoze bune trebuie mereu să te perfecţionezi şi atunci ai nevoie de cercetare. E o legătură mai strînsă.>

Dacă tragi semnalul de alarmă în tren, garnitura se opreşte şi la faţa locului vine cineva să vadă de ce-ai tras semnalul de alarmă.

România nu e un tren.

România e o băltoacă.

Şi într-o băltoacă semnalul de alarmă nu face pe nimeni să tresară.

Nici măcar broaştele!”

 

 

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici