Aproape 2,5 milioane de italieni trăiesc în "sărăcie absolută"

Pragul de "sărăcie absolută" - care stabileşte o medie a cheltuielilor lunare "esenţiale" pentru hrană, chiria apartamentului şi facturi - variază în funcţie de locul de rezidenţă: pentru un adult (18-59 de ani) care locuieşte singur a fost stabilit la 694 de euro pe lună dacă locuieşte în zona urbană de nord a ţării, dar scade la 468 de euro dacă trăieşte într-o localitate mică din sud.

Un cuplu cu doi copii mici se încadrează spre exemplu în criteriile de "sărăcie absolută" dacă cheltuielile acestuia sunt mai mici de 1.223 de euro pe lună într-un oraş din nord sau de 850 de euro într-un sat din sud.

Spre deosebire de "sărăcia relativă" care reflectă condiţiile de sărăcie a anumitor persoane comparativ cu altele, "sărăcia absolută" se referă la "incapacitatea de a achiziţiona bunurile şi serviciile necesare pentru a atinge un nivel de trai considerat ca fiind minimul acceptabil", potrivit Istat.

În 2007, aproximativ 975.000 de familii - adică 2,427 de milioane de persoane şi 4,1 la sută din populaţia italiană - au corespuns acestor criterii, se arată în studiul Istat.

"Fenomentul este cel mai răspândit în sud şi în insule şi în familiile foarte numeroase, cu trei copii sau chiar mai mulţi: 8 la sută din familiile formate din cel puţin cinci membri se află în situaţia de sărăcie absolută", potrivit studiului.

"Această estimare a «sărăciei absolute» în 2007 este un indicator al situaţiei dinainte de criza economică. O vom actualiza, evident", a declarat directoarea Istat, Linda Laura Sabbadini, în momentul în care a prezentat studiul presei.