Dezbatere cu scântei în Franța, în cursa pentru Élysée: Le Pen atacă UE, Mélenchon provoacă patronii, iar foștii premieri ai lui Macron se înfruntă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Șapte candidați la Palatul Élysée s-au întâlnit joi, 27 august, pe arena Philippe-Chatrier de la Roland-Garros, la invitația patronatului francez MEDEF, pentru prima confruntare majoră a campaniei prezidențiale.

Marine Le Pen, Jean-Luc Mélenchon, Édouard Philippe, Gabriel Attal, Raphaël Glucksmann, Bruno Retailleau și Marine Tondelier au fost puși față în față cu reprezentanți ai mediului de afaceri și obligați să răspundă pe teme precum datoria publică, reindustrializarea, costul muncii, fiscalitatea și birocrația.

Miza politică a confruntării este cu atât mai mare cu cât Marine Le Pen conduce detașat în sondajele pentru primul tur, cu aproximativ 33-35%, în timp ce în spatele său se conturează o luptă strânsă între Jean-Luc Mélenchon și candidații blocului central pentru calificarea în finală.

Elon Musk intră brutal în campania din Franța: cere „reducerea la tăcere” a candidatei Marine Tondelier pentru „trădare”

Macron o dă în judecată pe Le Pen pentru că i-ar fi furat sloganul de campanie

Cine sunt principalii candidații

• Marine Le Pen (Rassemblement National) – dreapta naționalistă/radicală; critică față de UE, dură pe imigrație și protecționistă economic.
• Jean-Luc Mélenchon (La France insoumise) – stânga radicală; stat puternic, taxe mai mari pe averi, creșteri salariale și politici economice foarte intervenționiste.
• Gabriel Attal (Renaissance) – cel mai apropiat politic de Emmanuel Macron. A fost premierul lui Macron și conduce partidul prezidențial Renaissance. Încearcă însă acum să se distanțeze parțial de bilanțul președintelui pentru campania din 2027.
• Édouard Philippe (Horizons) – centru-dreapta liberal; și el fost premier al lui Macron, deci provenit din tabăra macronistă, dar are propriul partid și de câțiva ani își construiește o identitate mai autonomă. Este, după Attal, candidatul cel mai apropiat de zona Macron.
• Raphaël Glucksmann (Place Publique) – centru-stânga/social-democrat, foarte pro-UE și pro-Ucraina. Este mai moderat decât Mélenchon, dar rămâne adversar al lui Macron și critică politica economică pro-business a acestuia.
• Bruno Retailleau (Les Républicains) – dreapta conservatoare tradițională, mai dură pe imigrație și ordine publică; adversar al macronismului.
• Marine Tondelier (Les Écologistes) – ecologistă de stânga; încearcă să păstreze o linie proprie între Mélenchon și Glucksmann.

Marine Le Pen: 125 de miliarde de euro economii. UE și imigrația, printre ținte

Marine Le Pen a încercat în primul rând să-i convingă pe oamenii de afaceri că venirea Rassemblement National la putere nu ar însemna un șoc pentru economie.

Ea a susținut că firmele franceze au nevoie de stabilitate și că promisiunile privind reducerea taxelor pe producție trebuie respectate. Taxele prezentate drept „excepționale”, a avertizat candidata RN, nu trebuie transformate în taxe permanente.

Dar declarația care a aprins dezbaterea a venit pe tema datoriei.

Le Pen a anunțat că RN va prezenta înaintea dezbaterii bugetare din octombrie un plan care ar urma să aducă 125 de miliarde de euro economii. Potrivit candidatei, refinanțarea datoriei amenință inclusiv „libertatea” Franței și poate împinge țara într-o situație economică dramatică.

Pe lista domeniilor din care vrea să reducă cheltuielile a inclus imigrația și banii trimiși către Uniunea Europeană.

Le Pen a susținut că Franța nu ar trebui să aibă o contribuție netă la UE mai mare de aproximativ 5 miliarde de euro, acuzând Bruxelles-ul că a adus în schimb prea multe „constrângeri”.

În privința pensiilor, candidata RN și-a apărat linia mai generoasă decât cea propusă de dreapta tradițională: cei care au început efectiv să muncească înainte de 20 de ani ar putea pleca la pensie la 60 de ani după 40 de ani de contribuții. Pentru cei care intră mai târziu pe piața muncii, pragul ar urca progresiv spre 62 de ani și 42 de ani de cotizare.

Glucksmann o atacă frontal pe Le Pen: „Veți scufunda economia franceză”

Raphaël Glucksmann a transformat intervenția lui Le Pen într-unul dintre cele mai tensionate momente ale dezbaterii.

Candidatul Place Publique a acuzat-o că își construiește soluția pentru datorie pe doi „vinovați”: imigrația și Uniunea Europeană.

Glucksmann a invocat exemplul Giorgiei Meloni, afirmând că Le Pen riscă să promită imigrație zero și apoi să descopere că firmele au nevoie de muncitori străini. Alternativa, a susținut el, ar fi să „scufunde” economia franceză și să agraveze datoria.

Atacul a continuat pe tema UE. Pentru Glucksmann, reducerea radicală a participării Franței la proiectul european amenință tocmai piața de care depind companiile franceze.

„Dacă încetăm să contribuim la Uniunea Europeană, asta înseamnă că ieșim”, a avertizat el, cerând ca gravitatea unei asemenea poziții să fie înțeleasă.

Glucksmann nu i-a menajat nici pe Gabriel Attal și Édouard Philippe, ambii foști premieri ai lui Emmanuel Macron.

El s-a declarat surprins că primește „lecții” despre datorie de la doi foști șefi ai guvernului din perioada Macron, reproșând implicit taberei prezidențiale actuala situație a finanțelor publice.

În debutul confruntării, Glucksmann și-a prezentat proiectul drept un „nou contract patriotic”, bazat pe revoluția ecologică, recompensarea muncii în detrimentul rentelor și recuperarea întârzierii tehnologice.

Mesajul său a avut și o puternică dimensiune suveranistă economică: „Nu vreau pentru Franța destinul unui parc de distracții” pentru miliardari americani, oligarhi ruși, lideri chinezi sau monarhii din Golf, a spus candidatul.

Mélenchon, provocarea serii: dacă tăiem ajutoarele companiilor, dispare deficitul

Jean-Luc Mélenchon s-a prezentat la întâlnirea cu patronatul promițând încă înainte de debut că le va spune oamenilor de afaceri „cele patru adevăruri” ale sale și amintind că este „anticapitalist”.

Ajuns în fața acestora, liderul La France Insoumise nu și-a moderat mesajul.

Întrebat de unde ar lua bani pentru echilibrarea bugetului, Mélenchon a răspuns provocator că, dacă statul ar elimina toate ajutoarele acordate companiilor, deficitul ar putea dispărea. El a invocat estimări potrivit cărora aceste scheme ar costa între aproximativ 120 și 210 miliarde de euro.

Candidatul LFI a apărat apoi una dintre cele mai controversate propuneri ale sale: anularea părții din datoria Franței deținute de Banca Centrală Europeană.

Mélenchon a argumentat că Franța este membră a zonei euro și că datoria față de BCE poate fi privită în acest sens drept o datorie „către noi înșine”. El susține că Parisul ar putea căuta aliați europeni pentru o asemenea operațiune și că reducerea stocului de datorie ar permite coborârea costurilor de finanțare.

În plan economic mai larg, Mélenchon a pledat pentru revenirea puternică a statului, planificare ecologică și un pol public care să ofere credit mai ușor.

A lansat și un avertisment direct: dacă salariile nu cresc, Franța riscă să intre în recesiune.

Philippe îl lovește pe Mélenchon: Franța ar ajunge „interzis bancar”

Édouard Philippe a oferit replica cea mai dură la planul privind datoria.

Fostul premier a descris drept „foarte periculoasă” ideea lui Mélenchon și a avertizat că anularea unilaterală a datoriei ar distruge credibilitatea financiară a Franței.

O asemenea politică ar pune țara într-o situație de „interzis bancar”, a afirmat Philippe.

Mesajul său economic este aproape opus celui al lui Mélenchon: echilibrarea finanțelor, mai multă muncă și mai mult spațiu pentru companii.

„Toate țările Europei” au fost obligate să accepte că, din cauza demografiei și pentru a-și păstra sistemul social, oamenii trebuie să muncească mai mult și mai mult timp, a argumentat candidatul Horizons.

Philippe a venit la dezbatere după ce propusese deja reducerea de la 18 la 12 luni a perioadei de indemnizare a șomajului pentru persoanele sub 50 de ani și măsuri împotriva a ceea ce a numit „open bar-ul concediilor medicale”. Mélenchon l-a atacat încă de la sosire pentru aceste propuneri, spunând despre fostul premier că, atunci când vine vorba de „a-i enerva pe oameni”, este „foarte bun”.

Philippe a promis în schimb o mare politică de infrastructură și a rezumat proiectul său în trei direcții: finanțe publice puse în ordine, libertate pentru companii să creeze bogăție și investiții masive în infrastructură.

Gabriel Attal vrea alt sistem de pensii și pune cheltuielile sociale sub lupă

Gabriel Attal a încercat să se diferențieze atât de adversarii din opoziție, cât și de Édouard Philippe, rivalul său direct pentru electoratul centrist.

Fostul premier și-a stabilit un calendar precis: deficitul Franței ar trebui să coboare sub pragul de 3% din PIB în 2032, iar bugetul să ajungă la echilibru în 2037.

Pentru a ajunge acolo, Attal spune că trebuie discutată problema pe care alți candidați o evită: cheltuielile sociale.

El a indicat posibile economii în sistemul de sănătate, concediile medicale și asigurările de șomaj.

Mai radicală este propunerea privind pensiile.

Attal a spus că problema nu mai este doar dacă vârsta de pensionare trebuie crescută cu încă unul sau doi ani, deoarece fiecare guvern ajunge periodic să facă o nouă reformă. În opinia sa, trebuie schimbat sistemul însuși.

Candidatul Renaissance propune un sistem universal bazat mai mult pe durata contribuției: cine pleacă mai devreme primește mai puțin, iar cine rămâne mai mult în activitate primește o pensie semnificativ mai mare.

Attal a ridicat și problema competiției industriale globale, avertizând că există o politică deliberată a Chinei de a „scufunda” industria europeană și franceză.

El l-a atacat și pe Mélenchon pentru afirmațiile venite din tabăra LFI împotriva marilor averi și antreprenorilor, cerându-i să-și prezinte scuze după declarațiile unor responsabili ai partidului care i-au descris pe miliardari drept „dăunători”.

Retailleau: statul tratează patronii ca pe „infractori potențiali”

Bruno Retailleau a venit cu cea mai dură retorică anti-stat dintre candidați.

Liderul Les Républicains a susținut că principala problemă a economiei franceze nu este concurența, ci „statul birocratic” și „vorace”, despre care spune că absoarbe peste 57% din bogăția produsă anual.

Retailleau a descris administrația drept un „stat al hârtiilor” care sufocă economia cu norme, controale și reglementări și ajunge să privească antreprenorii ca pe niște „suspecți” sau chiar „infractori potențiali”.

Concluzia sa: nu mai sunt suficiente reforme punctuale, ci este nevoie de o „ruptură” a sistemului.

Retailleau propune, de asemenea, plafonarea totalului ajutoarelor sociale la 70% dintr-un venit de referință, argumentând că munca trebuie să fie întotdeauna mai avantajoasă financiar decât dependența de prestațiile statului.

Marine Tondelier atacă bilanțul lui Attal și cere anularea reformei pensiilor

Marine Tondelier a încercat să deplaseze confruntarea dinspre deficit spre costurile sociale și climatice.

Lidera ecologiștilor a anunțat că ar abroga reforma pensiilor, pe care o consideră adoptată în mod ilegitim, și l-a atacat direct pe Gabriel Attal pentru deciziile luate în perioada în care acesta conducea guvernul.

Tondelier a invocat inclusiv controversa privind comenzile de avioane Canadair și a comparat decidenții politici cu pasagerii privilegiați ai Titanicului, siguri că ei vor avea întotdeauna loc „în bărcile de salvare”.

În discursul său economic, candidata ecologistă a susținut că schimbările climatice nu sunt o temă separată de economie: o zi de caniculă extremă poate avea pentru economie un cost comparabil cu cel al unei greve.