Giulgiul de la Torino - fals sau adevărat?

Există mai multe argumente pro şi contra autenticităţii giulgiului.

Unul dintre cele mai importante este datarea cu carbon radioactiv, care a indicat că pânza datează din anii 1260-1390, adică la 12 secole după vremea când a trăit Iisus pe Pământ. 

Această datare a fost contestată de unii cercetători, care au invocat diverse ipoteze, cum ar fi contaminarea biologică sau monoxidul de carbon. Totuşi, aceste ipoteze nu au fost acceptate de comunitatea ştiinţifică. 

Un alt argument este cel al tradiţiei iudaice din secolul I, care prevedea ca morţii să fie înfăşuraţi în mai multe pânze şi nu într-una singură, cum pare să fie cazul giulgiului din Torino. De asemenea, se spune că pânza nu respectă tiparul de ţesut folosit în Palestina la acea vreme, ci mai degrabă cel din Turcia sau Franţa. 

Un argument în favoarea autenticităţii giulgiului este cel al imaginii imprimate pe pânză, care ar fi fost produsă prin oxidare sau radiaţie şi nu prin vopsea sau alte metode artistice.

Imaginea ar conţine detalii anatomice şi medicale precise, cum ar fi rănile provocate de spini, biciuire şi cuie.

De asemenea, imaginea ar avea caracteristici tridimensionale şi ar fi compatibilă cu alte relicve creştine, cum ar fi vălul Veronicăi sau Sudarium ( latina pentru pânză de transpiraţie), cunoscut şi sub numele de Vernicle, o relicvă creştină constând dintr-o bucată de pânză despre care se spune că poartă o imagine a Sfântului Chip a lui Iisus când s-a şters de transpiraţie la transportarea crucii spre Golgota. 

În ceea ce priveşte etnia persoanei reprezentate pe giulgiu, există opinii diferite. Unii spun că imaginea arată trăsături tipice mai degrabă specifice unui cavaler medieval francez sau nobil italian din secolele XII-XIII decât pentru evrei din Orientul Apropiat al secolului I, cum ar fi nasul proeminent, barba şi părul lung. 

Potrivit Noului Testament, Iisus nu era o persoană atrăgătoare care să capteze atenţie, trăsăturile sale erau mai degrabă semite,  apropiate arabilor din ziua de azi,  iar purtarea părului lung era interzisă la evrei. 

Există o teorie care susţine că Giulgiul de la Torino ar fi fost falsificat de Leonardo da Vinci, folosind o tehnică fotografică primitivă şi o sculptură a propriului său chip.

Această teorie se bazează pe unele asemănări între imaginea de pe giulgiu şi autoportretele lui Leonardo, precum şi pe faptul că el era interesat de anatomie, chimie şi optică. 

Această teorie este însă controversată şi nu are dovezi solide. Unii cercetători au respins ideea că Leonardo ar fi putut produce o imagine atât de detaliată şi realistă cu ajutorul unei camere obscure sau a unei sculpturi.

 Mai mult, teoria ignoră rezultatele datarei cu carbon radioactiv, care indică o vechime mai mare a giulgiului decât perioada lui Leonardo.

În concluzie, teoria falsificării giulgiului de la Torino de către Leonardo da Vinci este una speculativă şi neconvingătoare. Nu există nicio dovadă directă care să susţină ipoteza autenticităţii, dar şi ipoteza falsificării are multe neclarităţi.

În mod cert, Giulgiul de la Torino a căpătat popularitate din secolul al XIV-lea, cele mai vechi informaţii consemnate datând din anul 1354. 

Este uimitor cât de bine s-a păstrat. 

Este puţin probabil să fie giulgiul lui Hristos cu care a fost învelit după moarte şi să fi rezistat 2000 ani, dar este o relicvă medievală de importanţă majoră pentru istorici, fiind cea mai bine conservată ţesătură din trecut.