Militarii au fost trimişi în zona de frontieră la nord de Basra pentru a-i intercepta pe răpitori, după ce au primit informaţii că aceştia pleacă de la Bagdad spre graniţă, dar nu au reuşit să îi găsească. Nu se ştie dacă unitatea britanică a ajuns prea târziu sau s-a deplasat către un alt punct de trecere a frontierei situat de-a lungul graniţei dintre cele două ţări.
Oficialii britanici au refuzat să ofere detalii despre tentativa de salvare, invocând o problemă „extrem de sensibilă”, însă un ziarist britanic care a vizitat frontiera dintre Irak şi Iran la câteva luni după răpire a fost informat despre operaţiune de către ofiţeri britanici care participaseră la aceasta.
În momentul lansării operaţiunii, cei cinci ostatici britanici erau transportaţi de răpitori de la Bagdad către graniţă, la o zi după ce fuseseră răpiţi în centrul capitalei irakiene. Serviciile de informaţii irakiene i-au urmărit pe răpitori – printre care se aflau şi membri ai forţelor speciale Quds din rândul Gardienilor Revoluţiei – şi pe victimele lor până la un complex situat lângă frontieră, în oraşul iranian Mehran, folosit de forţele Quds drept bază pentru operaţiunile lor din Irak. Ostaticii au fost văzuţi în timp ce erau transferaţi dintr-o coloană de vehicule în alta şi apoi duşi mai departe.
Ministerul britanic de Externe a susţinut că nu deţine nicio dovadă că ostaticii britanici au fost duşi dincolo de graniţă, dar şeful comandamentului central al SUA, generalul David Petraeus, a confirmat că britanicii – Peter Moore, Jason Swindlehurst, Jason Creswell, Alec Maclachlan şi Alan McMenemy – s-au aflat în Iran o parte a perioadei în care au fost captivi.