Prima pagină » Știri externe » Patriarhul Kirill justifică războiul din Ucraina prin reinterpretarea poruncii „Să nu ucizi”

Patriarhul Kirill justifică războiul din Ucraina prin reinterpretarea poruncii „Să nu ucizi”

Reinterpretarea poruncii „Să nu ucizi” în ortodoxie provoacă o dispută teologică majoră după ce patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse a afirmat recent că soldații ruși care luptă și mor în Ucraina nu încalcă porunca biblică, ci îndeplinesc o „datorie sacră” de apărare a patriei.
Patriarhul Kirill justifică războiul din Ucraina prin reinterpretarea poruncii „Să nu ucizi”
Sursa foto: Hepta via Mediafax Foto

Declarațiile, analizate de Institutul Robert Lansing, sunt considerate o ruptură radicală de la tradiția moral-creștină consacrată.

În viziunea patriarhului Kirill, moartea soldaților pe front ar reprezenta nu o crimă, ci un act eroic „plăcut lui Dumnezeu”, iar jertfa lor ar duce chiar la iertarea păcatelor. Această reinterpretare a celei de-a șasea porunci, לֹא תִּרְצָח (lo tirtsach) – tradusă corect ca „Să nu ucizi” –, contrazice însă secole de tradiție teologică ortodoxă, catolică și protestantă, care disting clar între ucidere și crimă și consideră violența un rău moral, chiar și în circumstanțe defensive.

Reinterpretarea contrazice tradiția patristică

Părinții Bisericii au avertizat constant asupra pericolului spiritual al violenței. Sfântul Vasile cel Mare afirma în Canonul 13 că un soldat care ucide în război trebuie să facă penitență și nu poate fi considerat „curat”.

Niciun text patristic nu transformă războiul într-o virtute spirituală și nu sfințește agresiunea militară. În tradiția răsăriteană, războiul este privit ca un eșec tragic al umanității, nu ca o cale spre mântuire.

Acuzațiile de teologie politică

Specialiștii afirmă că poziția patriarhului derivă din ideologia politică a „lumii ruse”, care combină naționalismul, misiunea imperială și loialitatea față de stat cu autoritatea religioasă.

Prin sacralizarea războiului, avertizează analiștii, biserica este transformată într-un instrument ideologic, iar violența capătă o legitimare periculoasă.