REPORTAJ: Tinerii din suburbiile defavorizate ale Parisului se plâng de discriminare

"Şcoala era prea grea", spune adolescentul timid, care visa să ia bacalaureatul apoi să meargă la universitate. "Am rămas repetent, apoi am renunţat".

În pofida frigului, el stă cu un prieten în faţa imenselor turnuri din Bobigny, construite iniţial pentru a oferi locuinţe decente familiilor cu venituri modeste, dar care au devenit simbolul stării precare a oraşelor defavorizate, unde trăieşte în majoritate o populaţie provenită din imigraţie.

Pe aleile dintre aceste imobile se face trafic de droguri noaptea, iar în oraşele cele mai "sensibile" bande conduse de tineri fac legea.

"Dacă mă întâlnesc cu un patron, cu originile mele şi zona în care trăiesc, cu greu m-ar angaja", afirmă Yassin, fiul unor imigranţi algerieni.

Dificultăţile sociale sunt mai accentuate în aceste cartiere sensibile, unde trăiesc 4,7 milioane de persoane, reprezentând circa 7,5 la sută din populaţia franceză, potrivit Observatorului naţional al zonelor urbane sensibile.

Sărăcia este de trei ori mai mare acolo decât în alte părţi, analfabetismul de patru ori mai ridicat (12 la sută în 2012), rata şomajului este de 24 la sută, faţă de 10 la sută la nivel naţional, potrivit ultimului raport al acestui organism.

Premierul socialist a şocat anumiţi actori politici afirmând săptămâna trecută că există un "apartheid teritorial, social, etnic" în ţară.

Într-o Franţă bulversată de atentatele jihadiste comise de trei tineri musulmani proveniţi din imigraţie, care s-au soldat cu 17 morţi la începutul lui ianuarie, Manuel Valls a deplâns existenţa ghetourilor.

- Ca într-o grădină zoologică -

"I-au aruncat pe imigranţi în oraşe ca pe nişte animale în cuşti la grădina zoologică", apreciază Mahomed, născut în Franţa din părinţi marocani, sosiţi odată cu marile valuri de imigranţi din anii '60.

În aceste oraşe marcate de delincvenţă, "este mizerie, lipsă de bani şi asta îi împinge pe tineri să comită acte ilegale, jafuri", adaugă tânărul de 32 de ani.

"Dacă m-ar chema Jean-Charles şi aş fi blond cu ochi albaştri, mi-aş găsi mai uşor de lucru", subliniază el.

În căutarea unui loc de muncă, tinerii din aceste cartiere spun că sunt afectaţi de mai multe handicapuri: ofertele puţine (66 la sută), lipsa de experienţă (58 la sută), lipsa de reţele profesionale (36 la sută) şi dificultăţile legate de reşedinţă (9 la sută), conform raportului Observatorului naţional al zonelor urbane sensibile.

"Un tânăr provenit din aceste cartiere are de trei ori mai puţine şanse să-şi găsească de lucru", subliniază Nadir Kahia, preşedintele asociaţiei "Suburbie plus", care se ocupă de tinerii din aceste oraşe.

Acesta cere "măsuri veritabile împotriva apartheidului", explicând că se vorbeşte despre un "Zid periferic" care separă aceste oraşe de Paris.

În opinia sa, principala prioritate este educaţia. "Mulţi tineri sunt neşcolarizaţi, marginalizaţi, în eşec şcolar", afirmă el.

Nadir Kahia apreciază că "politica de integrare sau de asimilare a eşuat, pentru că politica nu i-a considerat pe locuitorii cartierelor populare drept cetăţeni cu drepturi depline, cetăţeni egali".

- Un ghetou mental -

Totuşi, după revoltele din suburbiile franceze din 2005, Guvernul a luat măsuri şi a alocat miliarde de euro pentru a reabilita aceste oraşe.

În acelaşi timp, "din ce în ce mai mulţi tineri din aceste cartiere reuşesc, ceea ce le permite să acceadă în clasa de mijloc", subliniază Kahia.

Dar "primul reflex" al celor care reuşesc este să părăsească aceste cartiere, deplânge scriitorul Rachid Santaki, un fiu al acestor oraşe.

"Există un ghetou mental", subliniază acest tânăr care multiplică iniţiativele în aceste cartiere, apreciind că legăturile sociale pot fi consolidate de cultură.

Scriitorul este convins că locuitorii acestor oraşe, victime ale clişeelor, trebuie să renunţe la atitudinea de învinşi şi să-şi asume responsabilităţile.

"În primul rând, ei trebuie să înceapă să voteze (...) pentru ca suburbia să aibă influenţă politică", afirmă el.