Cu patru ani înainte de succesul obținut cu „Space Oddity”, în 1969, și cu mult înainte de perioada în care avea să revoluționeze muzica rock prin alter ego-ul Ziggy Stardust, David Bowie își făcea loc pe scena londoneză a anilor ’60 sub numele Davy Jones.
În acea perioadă, artistul interpreta un rock influențat de blues și pop-ul britanic al vremii, în stilul formațiilor The Beatles, The Who sau Small Faces.
Potrivit The Guardian, pe 18 septembrie va fi lansată compilația „David Bowie: The Shel Talmy Recordings”, care reunește atât piese cunoscute din acea perioadă, cât și o serie de înregistrări care nu au fost publicate niciodată.
Prima dintre acestea, „I Want Your Love”, este deja disponibilă. Celelalte melodii inedite sunt „Cupid”, „Leave Her to Me”, „You Gotta Tell Her”, „Certain Woman”, „Today”, „I Live in Dreams”, „I Do Believe I Love You”, precum și instrumentalul „Keep Up With the Jones”.
Materialul a fost produs de Shel Talmy, unul dintre cei mai importanți producători britanici ai anilor ’60, cunoscut pentru colaborările sale cu The Kinks, The Who și Manfred Mann.
Talmy lucra frecvent cu Jimmy Page, care la acea vreme era unul dintre cei mai solicitați chitariști de studio, cu ani înainte de a fonda Led Zeppelin. Acesta apare pe unele dintre înregistrări ca membru al formației The Manish Boys, care îl acompania pe Bowie.
La pian poate fi auzit și Nicky Hopkins, muzician care a colaborat ulterior cu The Rolling Stones, The Beatles și Jeff Beck.
În perioada acestor înregistrări, artistul se prezenta drept Davy Jones (uneori Davie Jones). În 1966 și-a schimbat numele în David Bowie, pentru a evita confuzia cu Davy Jones, membru al trupei The Monkees.
Două dintre piesele produse de Shel Talmy, „I Pity the Fool” și „You’ve Got a Habit of Leaving”, au fost lansate la vremea respectivă ca single-uri.
În 2017, Talmy declara că era convins încă de atunci că Bowie avea să devină un artist important, dar considera că muzica sa era „cu aproximativ șase ani înaintea vremurilor”.
Istoricul muzical Alec Palao, autorul notelor care însoțesc compilația, spune că aceste înregistrări trebuie privite în contextul scenei britanice din 1965 și nu comparate cu creațiile revoluționare pe care Bowie avea să le lanseze ulterior.
Deși artistul și-a orientat cariera spre stiluri tot mai experimentale, de la soul și funk la jazz și muzică electronică, el nu și-a renegat începuturile. În anul 2000 a reînregistrat mai multe piese din această perioadă pentru albumul „Toy”, lansat însă abia în 2021, la cinci ani după moartea sa.