Cyberbullying-ul în creștere alarmantă: Țările din Europa unde copiii sunt cel mai expuși

Pentru prima dată, toate statele incluse în raportul OECD înregistrează o creștere a fenomenului de cyberbullying în rândul copiilor cu vârste între 11 și 15 ani. În perioada 2021–22, ratele variau de la 7,5% în Spania până la 27,1% în Lituania, care devine liderul sumbru al clasamentului.

Media OECD, în mare parte reprezentativă pentru Europa, ajunge la 15,5%, peste nivelul de 12,1% raportat în 2017–18. Lituania, Letonia, Polonia, Anglia, Ungaria, Estonia și Irlanda se situează vizibil peste medie.

La polul opus, Portugalia, Grecia, Franța, dar și Germania și Italia rămân sub media europeană, arată Euronews.

De ce diferă atât de mult ratele între țări?

Diferențele majore între state au cauze multiple.

„Prevalența (cyber)bullying-ului este influențată de factori tehnologici, culturali și instituționali”, explică profesorul James O’Higgins Norman, UNESCO Chair în domeniu.

• Tehnologia: variațiile în accesul la internet, tipurile de platforme utilizate și numărul de smartphone-uri influențează frecvența interacțiunilor online.
• Cultura: normele sociale privind conflictul și comunicarea joacă un rol crucial; societățile unde agresivitatea verbală este mai tolerată tind să raporteze niveluri mai ridicate.
• Instituțiile: educația digitală, programele din școli și medierea parentală influențează gradul de expunere și capacitatea copiilor de a răspunde la situații de bullying.

Experții European Antibullying Network subliniază și rolul inegalităților sociale și al suportului comunitar, factori care pot crește vulnerabilitatea copiilor.

Pandemia a accelerat fenomenul

Creșterea generalizată între 2017–18 și 2021–22 este strâns legată de efectele pandemiei.

Închiderea școlilor, izolarea și trecerea interacțiunilor în mediul online au creat un mediu propice pentru apariția conflictelor și comportamentelor agresive.

„Această generație a petrecut mai mult timp online, cu acces crescut la dispozitive digitale”, explică dr. Alina Cosma de la Trinity College Dublin.

O’Higgins Norman spune că mediul digital oferă anonymitate, viteză și un public extins, factori care reduc responsabilitatea și favorizează comportamentele ostile.

Totuși, el avertizează că această creștere nu indică neapărat o tendință permanentă: datele mai recente sugerează o posibilă stabilizare după pandemie.

Fetele sunt mai expuse decât băieții

În majoritatea țărilor europene, fetele sunt victime ale cyberbullying-ului într-o proporție mai mare decât băieții: 16,4% față de 14,3%, în media OECD.

Diferențele trec de cinci puncte procentuale în țări precum Suedia, Franța, Anglia și Italia.

Explicația ține de utilizarea diferită a mediului online: fetele petrec mai mult timp pe platforme de socializare și în activități legate de imagine, domenii unde predomină formele de bullying relațional – excludere, răspândire de zvonuri sau hărțuire bazată pe fotografii.

Un caz aparte este Lituania, unde băieții raportează rate mai mari decât fetele.

Copiii din familii monoparentale, mai vulnerabili

O concluzie puternică a raportului este legată de structura familiei: adolescenții care trăiesc în familii monoparentale sunt mult mai expuși cyberbullying-ului.

Media OECD arată o diferență semnificativă:

• 19,8% victimizați în familii monoparentale
• 14,1% în familii cu doi părinți

Experții explică această disparitate prin presiunea suplimentară pe care o resimt părinții singuri — mai puțin timp pentru supraveghere, mai puține resurse și mai puțină susținere emoțională. Copiii din aceste familii petrec și mai mult timp online, crescând riscul expunerii.

Un fenomen în creștere care cere răspunsuri ferme

Creșterea cyberbullying-ului în toate statele analizate subliniază o necesitate urgentă: întărirea educației digitale, dezvoltarea programelor anti-bullying în școli și sprijinirea familiilor vulnerabile.

Deși nivelurile par să se stabilizeze post-pandemie, Europa se confruntă cu un fenomen complex, cu consecințe serioase asupra sănătății emoționale și sociale a copiilor.

Specialiștii avertizează că soluțiile trebuie să fie coordonate – de la școală și familie la politici publice – pentru a limita efectele pe termen lung.