Oamenii inteligenţi trăiesc, în medie, cu 15 ani mai mult

Un coeficient de inteligenţă mai ridicat contribuie nu numai la obţinerea unor note mai bune la şcoală, a unei slujbe mai bune şi la creşterea atractivităţii faţă de sexul opus, dar şi la o viaţă mai lungă, în medie, cu 15 ani.

Cercetătorii de la Universitatea din Calabria, Italia, au descoperit că persoanele care poartă o variaţie a unei gene asociate cu inteligenţa nu pot trăi mai mult de 85 de ani. Totuşi, oamenii care sunt purtători ai versiunii bune a acestei gene pot trăi până la 100 de ani.

Potrivit sursei citate, gena coordonează enzima care distruge o substanţă chimică cunoscută a încetini activitatea creierului şi a provoca moleşeală. Enzima - dehidrogenază semialdehidă succinică (SSADH) - mai are şi funcţia de a detioxifia creierul, eliminând excesul de acid şi protejând celulele de distrugere, fenomen care accelerează procesul de îmbătrânire.

Gena are două versiuni, "T", care lucrează la o capacitate cu 20% mai redusă, şi "C". Studii anterioare au demonstrat că femeile care poartă două copii ale versiunii "T" au obţinut rezultate mai proaste la testele de inteligenţă.

Acesta este, însă, primul studiu care face o asociere între genă şi longevitate.

La studiul italian au participat 115 persoane, cu vârste între 65 şi 85 de ani, care au fost rugate să completeze un test de memorie şi de dexteritate mintală, utilizat de obicei pentru diagnosticarea maladiei Alzheimer.

De asemenea, voluntarilor li s-au prelevat mostre de sânge pentru a se determina versiunea genei pe care o poartă. Persoanele care aveau în organism două copii ale versiunii "T" au obţinut rezultate semnificativ mai proaste la teste, confirmând studiile anterioare.

În plus, cercetătorii au descoperit că persoanele care poartă două copii "T" prezintă mai puţine probabilităţi de a trăi după vârsta de 85 de ani. În schimb, persoanele purtătoare ale variantei "C" aveau mari şanse de a deveni centenari. Cercetătorii au indicat ca versiunea "T" îi face pe oameni mai vulnerabili la declinul mintal şi afectează şansele de supravieţuire.

Specialiştii spun, însă, că nu numai gena este responsabilă de longevitate, ci şi anumiţi factori de stil de viaţă, precum o sujbă provocantă, pasiuni, precum cititul sau îmbogăţirea vieţii culturale.

Un alt studiu, publicat în revista Intelligence, indică faptul că persoanele inteligente prezintă mai multe probabilităţi de a nu crede în existenţa lui Dumnezeu pentru că îşi pun mereu întrebări.

Richard Lynn, un reputat profesor de psihologie de la Universitatea din Ulster, autorul studiului, dă ca exemplu academicienii, care prezintă mai multe probabilităţi de a nu crede în Dumnezeu faţă de populaţia generală.

Profesorul Lynn a mai stârnit controverse şi în trecut. Potrivit acestuia, inteligenţa depinde de rasă, femeile au un coeficient de inteligenţă mai scăzut decât bărbaţii, iar germanii constituie cea mai inteligentă naţie a Europei.

Studiul prin care stabileşte o asociere între ateism şi inteligenţă a provocat, bineînţeles, vâlvă. Criticii spun că argumentele sale sunt grosolane şi că par a trăda un "sentiment antireligios".

Lynn spune că declinul respectului faţă de religie remarcat în ultimul secol în 137 de ţări dezvoltate a fost însoţit de o creştere a coeficientului de inteligenţă.