Ultimul drum al Mădălinei Manole: lacrimi, flori, aplauze şi întrebarea:"de ce a făcut asta? "

Când lumea a aflat că trupul neînsufleţit al cântăreţei a fost depus la Casa de Cultură a Sindicatelor, a început un adevărat pelerinaj la catafalcul amenajat în holul acestei clădiri. Oameni au stat la coadă, înfruntând căldura şi soarele puternic, doar pentru a o vedea o clipă, a-i aduce flori şi a aprinde o lumânare. Unii au încercat să o atingă. Mâinile lor au fost îndepărtate discret, dar ferm, de către membrii familiei, care au stat lângă sicriu în permanenţă. Alţii au venit cu copiii. I-au ridicat în braţe să vadă şi ei.

Vizibil marcaţi, admiratori de toate vârstele spuneau, în şoaptă, parcă pentru sine: "Ce frumoasă e… "parcă doarme…", "nu zici că avea 43 de ani…"

"Doamne, de ce o fi făcut asta? " era întrebarea, de unii rostită, de alţii doar gândită.

Zeci de minute mama artistei, pradă durerii, nu s-a despărţit de sicriul alb în care se afla fiica sa. În câteva rânduri, durerea a copleşit-o. La un moment dat, mama Mădălinei a luat în braţe tabloul cu chipul fiicei sale, a îngenuncheat şi a început să-i vorbească: "iubirea mea… iubita mea… daţi-mi copilul înapoi…daţi-mi frumuseţea înapoi… nu mă aude nimeni acolo, în cer? ".

Timp de şapte ore, mama artistei nu a schimbat nicio vorbă cu soţul fiicei ei, Petru Mircea. La un moment dat, femeia şi-a întrebat fiica: "Cine te-a omorât?"

Muzica Mădălinei a fost fundalul sonor al pelerinajului. Iar după şapte ore, sute de oameni au aplaudat sicriul, care a pornit pe ultimul drum. Tot în aplauze a fost primită Mădălina Manole şi la biserică, unde a avut parte de o slujbă de înmormântare ţinută pe scări şi tot în aplauze a fost aşteptată de cinci mii de oameni la cimitirul Bolovani.

Racla a fost umplută cu o sumedenie de flori aduse de fani, iar mormântul a fost inundat de buchete şi de coroane.

În urma Mădălinei Manole rămâne muzica şi un copil. Iar sutelor de admiratori care au fost prezenţi la plecarea pe ultimul drum al artistei le-au rămas în minte cuvintele preotului despre artistă: "Necazul este mare. Nu trebuie să judecăm, cum judecă alţii. Numai ea ştie ce s-a întâmplat. Şi Dumnezeu. Nouă nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru ea, ca Dumnezeu să-i ierte păcatele. Iar noi, cu toţii, să-i spunem: adio fată dragă".