FOCUS: Cu Lupii Negri şi Rechinii Albi la şeicul Ader

O vizită de socializare dar şi un fel de schimb de ştafetă. Au luat parte comandantul batalionului de Infanterie 151 Iaşi - Lupii Negri- comandantul batalionului "Rechinii Albi" Topraisar şi câţiva ofiţeri care vor duce greul comunicării cu triburile irakiene în următoarele luni.

Pare un moment important, în care se face cunoştinţă cu personajele cele mai importante ale zonei, printre care şeicul Aber, fiul acestuia, care, de altfel, îi va urma la conducerea tribului al-Badur, şeful poliţiei din provincial al-Dhiquar, generalul al-Fatlawi, dar şi un important contractor local.

Întâlnirea s-a desfăşurat într-o sală imensă, decorată în stil arab, iar atmosfera pare desprinsă din filme. Aşa cum tot ca desprinsă din filme pare şi deplasarea până la casa şeicului.

Un drum lung, pustiu, pe multe porţiuni neasfaltat, parcurs pe o temperatură de 60 de grade Celsius. Din loc în loc, pe marginea drumului, se văd case din chirpici gata- gata să se dărâme, dar dotate cu antene prin satelit, câte un Mercedes din anii '70, tufişuri aproape uscate şi mulţi copii care le fac semn militarilor că le este foame sau sete. Aşteaptă fiecare câte ceva. Şi li se oferă - apă şi suc. Prezenţa copiilor, murdari şi foarte sărăcăcioşi, este impresionantă, dar, după cum susţine un militar din patrulă, este un semn bun, de siguranţă. Înseamnă că în zona respectivă nu sunt montate dispozitive explozive.

Şeicul, îmbrăcat cu un costum tradiţional, îşi aşteaptă invitaţii în pragul casei. Începe întâlnirea, la care participă doar bărbaţi. Se stă pe nişte canapele moi, lipite de perete, cu măsuţe de sticlă în faţă. Îşi ştie fiecare locul, fiecare este tratat cu ceai aromat şi puternic îndulcit. Discuţiile se desfăşoară în limba arabă dar, chiar şi fără a înţelege un cuvânt din acestea, par amiabile. Oamenii râd, glumesc şi gesticulează larg.

Translatorul pare suprasolicitat, alergând dintr-un colţ în altul. Comandantul batalionului "Rechinii Albi" face cunoştinţă cu şeicul şi îşi exprimă speranţa şi încrederea că echipa lui va colabora bine cu acesta, în următoarele luni.

Se trece la masă, care este întinsă pe un covor, la umbră, în faţa casei. Cantitatea de mâncare este impresionantă, cu atât mai mult cu cât festinul se desfăşoară într-o zonă sărăcită după ani de război. Dar astăzi, în prezenţa oaspeţilor, mâncarea este din abundenţă şi foarte variată – oaie, peşte, orez cu bame şi şofran, iaurt, lipie, banane, portocale, pepene. Toată lumea stă pe jos, nu se folosesc tacâmuri şi nu se refuză hrana, pentru că ar fi o jignire. Cei ai casei stau în picioare, în spate, şi nu vor lua loc la masă decât după plecarea oaspeţilor.

Odată încheiată masa, se reiau discuţiile în casă. Majoritatea fumează şi, din nou, se bea ceai fierbinte, foarte aromat şi îndulcit. Se râde, se glumeşte. Apare un afacerist local, lumea se ridică, inclusiv şeicul, care îi oferă acestuia locul său pe canapea. Câţiva dintre invitaţi sunt sărutaţi de prosperul contractor, de altfel singura persoană din încăpere care este îmbrăcată în costum occidental.

În cele din urmă, vizita se încheie. Locotenent-colonelul Câşlariu, comandantul batalionului care îşi încheie misiunea, îşi ia la revedere de la şeic, reaminteşte de prietenia româno-irakiană şi îi oferă invitaţii de participare la ceremonialul de rotaţie a trupelor, programat joi.

La sfârşitul întâlnirii, şeicul acceptă, mai mult de nevoie, să răspundă la câteva întrebări din partea MEDIAFAX. Deşi cu siguranţă este un lucru nou şi oarecum neplăcut pentru el, spune zâmbitor că a avut foarte multe proiecte comune cu militarii români, pe care de altfel îi laudă. Mai mult, şeicul dă asigurări că le-a spus oamenilor săi să coopereze cât mai bine cu noul batalion. Şi promite că va participa, joi, la ceremonialul de rotire a trupelor.

Colaborarea militarilor cu localnicii este foarte importantă, în primul rând pentru că, după cum spun ei, le asigură liniştea în zonă. Românii au o zonă de responsabilitate extinsă în provincia Dhi Qar, o suprafaţă de circa 1.600 de kilometri pătraţi. Sunt trei triburi şiite importante în regiune: al-Badur, al-Husseinat şi al-Ghizzye. Militarii români au facilitat proiecte de reconstrucţie civilă în zona acestor triburi, fiind deja construite trei şcoli. Tot militarii români le-au oferit ajutoare localnicilor, fiind desfăşurate zece acţiuni de acest gen în ultimele şase luni.

Una dintre acestea a fost facilitată chiar de soţiile militarilor, care au strâns rechizite şi haine.

Comandantul Batalionului 341 Infanterie de la Topraisar, "Rechinii Albi”, a venit deja în Irak, iar săptămâna aceasta are loc rotirea trupelor care va fi consfinţită, joi, de un ceremonial ce se va desfăşura la baza Camp Dracula, de la Tallil.

Batalionul 341 Infanterie "Rechinii Albi" din Topraisar, comandat de locotenent-colonelul Vasile Vreme, este al 11-lea batalion românesc aflat în misiune în Irak începând din iulie 2003.

De la începutul conflictelor din Irak şi Afganistan, statul roman a alocat misiunilor din aceste ţări echivalentul a 343,65 milioane de dolari, dintre care 166 de milioane de dolari au fost cheltuielile din Irak. Potrivit MAp, anul acesta, până la 30 iunie, s-au cheltuit 29.038.638 RON pentru operaţiunile din Afganistan şi 21.248.088 în Irak.

În prezent, în Irak, sunt dislocaţi 501 militari români, dintre care aproximativ 400 se află la Tallil.

(Material realizat de Miruna Badea, miruna.badea@mediafax.ro)