Site-ul Curţii de Apel Bucureşti, lansat miercuri, exemplu de transparenţă - Mediafax

Site-ul Curţii de Apel Bucureşti, lansat miercuri, exemplu de transparenţă

Site-ul Curţii de Apel Bucureşti, lansat miercuri, este un exemplu de transparenţă pentru toate instituţiile din ţară, cu uşurinţă putând fi găsite toate informaţiile fie istorice, fie actuale privind sistemul judiciar, inclusiv organigrama curţii şi numele judecătorilor.

1247 afişări
Imaginea articolului Site-ul Curţii de Apel Bucureşti, lansat miercuri, exemplu de transparenţă

Site-ul Curţii de Apel Bucureşti, lansat miercuri, exemplu de transparenţă (Imagine: www.cab1864.eu)

Site-ul www.cab1864.eu prezintă istoria Palatului de Justiţie, edificiu unde funcţionează instanţele Curţii de Apel Bucureşti - înfiinţată în anul 1864 - şi Judecătoria sectorului 5.

Palatul de Justiţie este una dintre cele mai frumoase şi importante clădiri diin Bucureşti, monument istoric şi de arhitectură, emblematic pentru justiţie.

Edificiul a fost realizat la sfârşitul secolului XIX, în perioada de avânt economic de după cucerirea independenţei, când au fost construite şi alte monumente de arhitectură ale Capitalei, cum ar fi clădirile CEC, Poşta, Ateneul, Institutul de Medicină, Ministerul Agriculturii, Palatul Regal, Biblioteca Centrală Universitară.

În anul 1882, ca urmare a demersurilor ministrului Justiţiei Eugeniu Stătescu, a fost aprobat de Parlament primul credit necesar pentru începerea lucrărilor pregătitoare. Prin legea pentru înfiinţarea de edificii şi construcţiuni publice din 5 iunie 1882, Ministerului Justiţiei i-a fost repartizată suma de 3.000.000 lei, în vederea realizării unui Palat de Justiţie în Bucureşti.

Construcţia propriu-zisă a început în anul 1890, când a fost pusă prima piatră la temelia edificiului. Martorii evenimentului relatează că toată ceremonia s-a desfăşurat după tipicul vremii:: semnarea actului de fundaţie pe pergament, pecetluit cu pecetea regală, depunerea pergamentului în fundaţie de către rege, care, înzestrat cu un şorţ alb, cu ciucuri de aur, a pus prima cărămidă.

Încă dinaintea ceremoniei inaugurale, la data de 4 octombrie 1895, a fost adoptat Regulamentul pentru serviciul interior al Palatului de Justiţie din Bucureşti, monument a cărui întreţinere era pusă sub direcţiunea generală a unui arhitect, ce avea în supraveghere directă întreaga clădire a palatului, reparaţia sau transformarea lui, întreţinerea mobilierului, iluminatul, încălzirea şi ventilaţia.

Situat pe malul drept al râului Dâmboviţa, Palatul de Justiţie din Bucureşti are faţada principală orientată spre nord-est, cu o scară monumentală, care se întinde pe jumătate din lungimea edificiului. Faţada este bogat împodobită cu pilaştri şi alte elemente specifice stilului acestui palat. Sub bolţile construcţiei, deasupra intrării principale, sunt amplasate şase statui alegorice, care semnifică (de la stânga la dreapta): Atenţia, Vigoarea, Legea, Justiţia, Elocinţa şi Adevărul.

Alte două statui - care semnifică Forţa şi Prudenţa - încadrează orologiul Palatului de Justiţie.

În perioada 1932-1937, au fost executate lucrări de reparaţii şi extindere la Palatul de Justiţie. Cu această ocazie s-au adăugat patru corpuri, amplasate în curţile interioare, şi s-a realizat un acces suplimentar pe faţada principală prin două "vomitorii la nivelul subsolului, unde se afla şi garderoba pentru public". De asemenea, a fost înlocuită încălzirea cu aer cu încălzire centrală.

"Prin contribuţia fiinanciară exclusivă a Uniunii Avocaţilor din România, «...cu fondurile sale proprii, altele decât cele provenite din timbrele de pledoarii», astfel cum rezultă şi din autorizaţia de construcţie emisă de Primăria Sectorului III Albastru, la 29 octombrie 1932, s-au construit două corpuri de clădire: corpul dinspre Biserica Domniţa Bălaşa şi corpul dinspre strada Gheorghe Danielopol, unde, de la început au funcţionat Biblioteca Baroului Bucureşti şi Cancelaria Baroului Bucureşti. Sunt inscripţionate menţiuni corespunzătoare pe fiecare corp de clădire identificat ca aparţinând Corpului avocaţilor", potrivit scurtului istoric al Palatului de Justiţie, publicat pe site.

Pe site-ul Curţii sunt prezentate sălile de judecată, care - la sugestia preşedintelui Curţii Dan Lupaşcu - poartă numele unor mari jurişti şi profesori de drept de-a lungul vremurilor, respectiv Matei Cantacuzino, Vintilă Dongoroz, Yolanda Eminescu (prima femeie judecător din România, al cărei tată a fost nepotul marelui poet Mihai Eminescu), I.N. Finţescu, I.L. Georgescu, Sanda Ghimpu, Traian Ionaşcu, Vasile Lascăr, Istrate Micescu, Constantin Nacu, Paul Negulescu, Vasile Papadopol, Andrei Rădulescu, Ilie Stoenescu, Ioan Tanoviceanu.

"Dacă ne raportăm la o anumită ierarhie a instanţelor de judecată, dar şi la competenţele de judecată ale acestora, putem aprecia că prima formă de organizare a Curţi de apel Bucureşti, sub denumirea de divan judecătoresc, a fost reglementată prin Regulamentul organic al Munteniei (1832- 1865), care prevedeau următoarele: «Divanurile judecătoreşti sunt în Valachia mai mari judecătorii care judecă apelaţiile (…). Divanurile vor fi două la număr, dintre care unul se va afla în Bucureşti şi celalt la Craiova. Cel dintâiu va judeca toate apelaţiile ce se vor da împotriva hotărârilor judecătorilor din trei-spre-zece judeţe de dincoace de Olt (…). Divanul din Bucureşti se va alcătui din două-spre-zece mădulare alese dintre boerii cei vrednici şi cu ştiinţă. Şapte dintre aceştia vor întocmi despărţirea politicească şi ceilalţi cinci despărţirea criminalicească». Într-o formă indirectă, prin normă de trimitere inclusă în Legea pentru înfiinţarea Curţei de Casaţiune şi de Justiţie adoptată la 12 ianuarie 1861 se invocă în chiar articolul 2, existenţa «curţilor de apelu», ca forme de organizare judecătorească «ale Statului Principateloru-Unite»", se arată în scurtul istoric al Curţii de Apel Bucureşti, postat pe site-ul www.cab1864.eu.

Primul act normativ care a statornicit însă înfiinţarea Curţii de apel Bucureşti chiar sub această denumire a fost Legea din 11 aprilie 1864, publicată în "Monitorulu Jurnalu Oficialu alu Principateloru-Unite-Române", numărul 88 din 16/28 aprilie 1864, care a fost prima lege de organizare judecătorească din istoria României, mai exact a Principatelor Unite.

În lege se prevedea înfiinţarea a "patru Curţi de Apelu aşezate în Bucuresci, Iaşi, Craiova şi Focşani". Competenţa teritorială a instanţei din Bucureşti cuprindea "judeţele Ilfovu, Vlaşca, Ialomiţa, Argeşu, Muşcelu, Teleormanu, Oltu, Dâmboviţa, Prahova şi Buzău". Ulterior, legea a suferit mai multe modificări, în 1947 stabilindu-se că vor fi 14 curţi de apel cu reşedinţele în Bacău, Botoşani, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Deva, Galaţi, Iaşi, Oradea, Sibiu, Târgu-Mureş şi Timişoara.

Prin Legea pentru organizarea judecătorească numărul 5/1952, publicată în Buletinul Oficial al României 31 din 19 iunie 1952, Curtea de Apel Bucureşti, ca de altfel toate celelalte curţi de apel, a dispărut din peisajul organizării judiciare din România, situaţie menţinută prin Legea pentru organizarea judecătorească 58/1968, până în anul 1992. Ambele acte normative au instituit ca instanţe de judecată judecătoriile, tribunalele şi instanţa supremă, regimul comunist renunţând la un grad de jurisdicţie.

Legea de organizare judecătorească 92/1992 a reintrodus pe harta organizării judiciare româneşti curţile de apel.

Prin Decretul 107 din 28 iunie 1993 al preşedintelui României au fost numiţi primii judecători postdecembrişti la curţile de apel, începând cu data de 1 iulie 1993. Activitatea efectivă la Curtea de Apel Bucureşti a reînceput pe data de 15 iulie 1993, odată cu numirea în funcţii a grefierilor, prin decizii ale preşedintelui Curţii.

Site-ul Curţii de Apel Bucureşti, lansat miercuri, arată competenţele curţii, organizarea ei, instanţele arondate, conducerea, componenţa secţiilor, a completelor specializate, schema de personal, declaraţiile funcţionarilor.

Secţiunea "Legislaţie" conţine toată legislaţia naţională, Constituţia, codurile - inclusiv cel aerian, silvic, vamal, precum şi cele de procedură, acte normative privind sistemul judiciar, respectiv din toate materiile, dar şi doctrină civilă.

Totodată, secţiunea "Legislaţie" prezintă dreptul Uniunii Europene şi legătura sa cu dreptul naţional, precum şi acte normative internaţionale şi proiecte legislative aflate în dezbatere.

O altă secţiune importantă este "Drept fără frontiere", care se referă la instituţiile judiciare internaţionale, ale Uniunii Europene, indicând şi site-urile curţilor de apel ale ţărilor europene, curţilor de apel din Franţa şi din Germania, dar şi site-urile ministerelor justiţiei din statele membre ale UE.

Structurarea informaţiilor este pe cât de simplă, pe atât de utilă fiecărui cetăţean.

Site-ul Curţii de Apel Bucureşti permite şi o plimbare virtuală în Palatul de Justiţie, astfel că oricine care primeşte o citaţie pentru instanţele din această clădire poate vedea sala de judecată unde trebuie să se prezinte la procesul în care este chemat.

(Material realizat de Lucia Efrim, lucia.efrim@mediafax.ro)

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici