ANALIZĂ Testul de suveranitate al Ministerului Economiei. Ministrul Darău promite că programul mașină de luptă a infanteriei va fi negociat „la sânge”: Producție reală sau doar un nou atelier de asamblare?

Mesajul transmis recent de ministrul Economiei, Irineu Darău, este neobișnuit de tranșant: localizarea producției va fi negociată „la sânge”. Deși SAFE impune formal aproximativ 65% producție regională, oficialii români discută deschis despre niveluri de localizare de 70–80%, care ar urma să fie înscrise contractual înainte de semnare.

Dincolo de retorică: MLI ca motor de creștere economică

Programul MLI nu este doar o achiziție de blindate; este o oportunitate de a resuscita industria de apărare, aflată de decenii în moarte clinică. Unii lideri din domeniu, precum Constantin Pintilie, CEO al companiei BlueSpace Technology, consideră starea acestei industrii chiar o problemă de securitate națională.

„Investitorii nu vor veni doar cu bani și vor asambla lucruri”, a declarat Darău la Digi24. „Vom avea condiții clare și ferme prin care putem garanta că producția are loc aici”, a adăugat el.

Irineu Darău despre fabrica de la Victoria: În jurul acelei investiții ar trebui să înflorească multe

Această declarație marchează o schimbare de paradigmă. România vrea să evite capcana „economiei de lohn militar”, în care valoarea adăugată și proprietatea intelectuală rămân în străinătate, în timp ce pe plan local „se strâng doar șuruburi”.

De ce este acest lucru critic acum? Deoarece împrumuturile prin cadrul SAFE, deși avantajoase, trebuie rambursate și pun presiune pe deficitul bugetar mare al României. Singura cale sustenabilă de a justifica aceste cheltuieli uriașe este ca banii să se întoarcă în circuitul economic sub formă de salarii, taxe și expertiză tehnică.

Ce înseamnă, de fapt, „localizare profundă”?

În limbaj tehnic și economic, „localizarea profundă” solicitată de Ministerul Economiei presupune patru piloni care pot transforma industria locală:

1. Fabricarea integrală a structurilor și a sistemelor critice pe teritoriul României.
2. Transferul de know-how, prin oferirea accesului inginerilor români la procesele de proiectare.
3. Capacități MRO (Mentenanță, Reparații și Revizii) autohtone, pentru ca vehiculele să nu fie trimise în afara țării la fiecare defecțiune majoră.
4. Integrarea orizontală, prin implicarea a sute de IMM-uri românești în lanțul de furnizori.

Favoriții în cursă vin cu viziuni industriale diferite

Deși în cursa pentru MLI-uri sunt mai multe companii, bătălia finală pare să se dea între doi giganți: Rheinmetall din Germania și Hanwha Aerospace din Coreea de Sud.

Competiția pentru acest contract pune față în față două viziuni industriale radical diferite. Pe de o parte, gigantul german Rheinmetall vine cu un produs de top, Lynx, dar și cu o realitate geografică greu de ignorat: compania a inaugurat deja, în 2023, un hub regional masiv în Ungaria, la Zalaegerszeg. Din punct de vedere logistic, pentru Rheinmetall ar fi eficient să păstreze nucleul producției acolo și să transforme România într-o extensie a lanțului său central-european.

De cealaltă parte, sud-coreenii de la Hanwha Aerospace par să fi înțeles mai bine nevoia de suveranitate a Bucureștiului. Propunerea lor se bazează pe o „foaie de parcurs” agresivă de localizare: până la 80% din producție realizată în România. Planul include construcția unei fabrici noi în județul Dâmbovița, care ar urma să devină un pol tehnologic pentru Europa, unde s-ar produce nu doar MLI-ul Redback, ci și obuzierele K9.

Diferența nu este doar una de procente, ci de structură. Hanwha promite să mute „creierul” producției aici – de la fabricarea carcasei și a turelei până la integrarea arhitecturii electronice. Estimările vorbesc despre peste 2.000 de locuri de muncă directe, cu un efect multiplicator ce ar putea atinge 10.000 de posturi în economia pe orizontală.

Lecția australiană și realitatea românească

Un argument greu de ignorat în cancelariile de la București este precedentul australian. În competiția LAND 400, Australia a ales Redback-ul sud-coreean în detrimentul Lynx-ului german, tocmai pe criteriul credibilității modelului de transfer industrial.

Pentru decidenții români, întrebarea nu mai este cine are cel mai rapid tanc, ci cine are cel mai sustenabil model de afaceri pentru România. Pe măsură ce termenul limită din mai se apropie, Ministerul Economiei trebuie să aleagă între o soluție comodă de asamblare și o construcție industrială de anvergură.

În final, miza este simplă: rămânem o piață de desfacere pentru tehnologie străină sau folosim miliardele de euro din programul SAFE pentru a ne recâștiga locul pe harta marilor producători industriali ai Europei?

MLI Redback (Sursa foto: Hanwha)