Editorial Cristian Tudor Popescu: Puritatea uninominalului pur

Prin urmare, soluţia mi se părea uninominalul pur – să votăm oameni, nu liste. Mai târziu, când democraţia românească se va fi consolidat, o să se poată trece şi la votul politico-ideologic pe liste, mă gândeam eu.

Nu s-a întâmplat aşa – ani în şir s-a votat pe bază de liste. Iar acum, după mai bine de 2 decenii, se ajunge, în fine, la uninominal. Ar trebui să mă bucur, nu?

Nu. Subsemnatul vorbeam în 1990 despre a vota oameni. Or, uninominalul nu garantează nicidecum că aceia care vor intra în parlament vor fi şi oameni. În timpul scurs de la romantismul anului   ‘90, am înţeles  că niciun sistem de vot,  uninominal, pe liste sau mixt, nu poate bate sistemul de valori dintr-o ţară. Fie că în parlament se ajunge printr-o pâlnie, fie printr-o sită  sau o ţeavă şerpuită, dacă societatea simpatizează public sau tacit maimuţoii lacomi şi perfizi, atunci aceştia vor ajunge în elita politică, mai degrabă decât oamenii.

Iar scara de valori a societăţii se aşează în individ înainte ca el să aibă drept de vot,  în familie, la şcoală, în anturaj. Până când în această zonă nu se va schimba nimic în bine, orice tip de vot, şi uninominalul, va acţiona pe principiul computerului, oricât de sofisticat: gunoi bagi, gunoi iese.  În vreme ce aprobă entuziast legea uninominalului în parlament, guvernul USL  Ponta tocmai a uninominalizat pe postul de ministru al Educaţiei o corcitură de igaş cu udră, un pitecantrop şi neantul...

Citeşte continuarea materialului pe www.gandul.info.