FOCUS: Geoană, Năstase, Tăriceanu, Hrebenciuc, Stoica, despre Revoluţie şi cei 20 de ani care au trecut

Politicienii Mircea Geoană, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Călin Popescu Tăriceanu şi Valeriu Stoica povestesc, în interviuri acordate Agenţiei MEDIAFAX, despre Revoluţie şi despre ce au însemnat ultimii 20 de ani pentru ei şi pentru societatea românească.

85 afișări
Imaginea articolului FOCUS: Geoană, Năstase, Tăriceanu, Hrebenciuc, Stoica, despre Revoluţie şi cei 20 de ani care au trecut

Geoană, Năstase, Tăriceanu, Hrebenciuc, Stoica, despre Revoluţie şi cei 20 de ani care au trecut (Imagine: Emanuel Parvu/Mediafax Foto)

- Mircea Geoană: Foarte mulţi oameni spun că avem o libertate amară; în mare măsură, sunt de acord cu ei

Reporter: Ce funcţie aveaţi la Revoluţie?

Mircea Geoană: Eram inginer, adjunct de şef de brigadă la Energomontaj.

Rep.: Ce făceaţi în acele zile?

M.G.: Am mers, cu soţia, la Intercontinental, pe 21 seara, iar pe 22 am ieşit cu toţii în stradă.

Rep.: Ce aşteptări aţi avut?

M.G.: Am sperat în primul rând la libertate, la fel ca toţi românii. În al doilea rând, am sperat la un trai mai bun, pentru că anii '80 au fost foarte duri din acest punct de vedere. Fiind tânăr inginer, am vrut înainte de Revoluţie să ies din ţară, să văd cum funcţionează lucrurile în alte state, să intru în contact şi cu alţi oameni, cu alte culturi. Din păcate, acest lucru nu mi-a fost permis, din cauză că în familia soţiei mele au fost oameni care au plecat din ţară. Nu a fost foarte plăcut acest lucru şi nici foarte uşor, iar până în 1989 am acumulat destule nemulţumiri. Revoluţia a însemnat pentru mine un semnal de normalitate din partea societăţii româneşti, pentru că o societate presată şi încărcată de greutăţi a dat un răspuns ferm şi european, având în vedere ce se întâmplase deja în toate statele socialiste.

Rep: S-au împlinit aceste aşteptări?

M.G.: Unele speranţe s-au împlinit, altele nu. În vizitele prin ţară am întâlnit foarte mulţi oameni care mi-au spus că se bucură de libertate, dar nu au bani decât de alimente şi poate de medicamente. Există încă destui oameni nostalgici după vremurile de înainte de 1989. Şi nu sunt nostalgici după regimul comunist. Le lipseşte o anumită ordine şi o stabilitate care nu a mai existat după Revoluţie. Le lipseşte siguranţa locului de muncă, accesul egal la o şcoală, la un spital, tinerilor le lipseşte şansa reală de a avea o locuinţă a lor, iar exemplele pot continua. Din acest punct de vedere, foarte mulţi oameni spun că avem o libertate amară. În mare măsură, sunt de acord cu ei.

Rep. : Unde se află societatea românească acum?

M.G. : Din nefericire, în acest moment societatea noastră este profund afectată de criza economică şi de consecinţele nefaste ale acesteia. România este, de asemenea, profund divizată şi aş spune chiar rătăcită. Există "mai multe Românii", fiecare cu problemele, cu preocupările şi cu grijile proprii. Ne lipseşte o viziune clară şi un proiect naţional în care să creadă toţi românii şi pentru care să muncim împreună. Eu cred cu tărie în proiectul "O singură Românie", care înseamnă să readucem unitatea şi valorile tradiţionale româneşti în mijlocul românilor. Avem nevoie de acest lucru şi sper că vom avea şi înţelepciunea să regăsim unitatea, consensul şi buna-credinţă, atât în mediul politic, dar şi în societatea românească.

Rep.: Consideraţi ca Silviu Brucan a avut dreptate cand a făcut pronosticul privind cei 20 de ani?

M.G.: Românii nu sunt nici mai înceţi, nici mai iuţi în ceea ce priveşte învăţarea democraţiei. Democraţia este un joc cu foarte multe reguli, pe care îl deprindem abia după parcurgerea unor experienţe. Nu poţi învăţa să fii un democrat din cărţi. Ca ambasador, am avut şansa să cunosc bine sisteme democratice dezvoltate şi consolidate în sute de ani. Cred că regimul democratic este un adevărat labirint, însă unul bine semaforizat, bine reglementat. România s-a adaptat mai greu la noul regim, iar clasa politică este încă în urma societăţii, din acest punct de vedere. Avem încă de învăţat reguli de bază ale democraţiei, pe care le vom învăţa în timp, cu răbdare şi multă muncă. Pentru acest lucru, este însă esenţial ca oamenii care conduc România să aibă ei înşişi o structură democrată şi un set de valori foarte bine sedimentate. Este foarte important să învăţăm, chiar după 20 de ani, din lecţiile dureroase ale tranziţiei. Dacă nu vom trage concluziile corecte după aceşti 20 de ani, mi-e teamă că vom prelungi tranziţia şi vom împiedica modernizarea reală a României.

- Adrian Năstase: Trăim un moment de dezorientare, despre care eu sper că nu va degenera într-unul de scepticism faţă de democraţie

Reporter: Ce funcţie aveaţi la Revoluţie?

Adrian Năstase: În 1989 eram cercetător, încă tânăr, în cadrul Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române, poziţie în care mă aflam de cinsprezece ani. Mă ocupam de drept internaţional. La acel moment, era cariera la care mă gândeam şi pentru anii următori. Cu câteva zile înainte de evenimentele din 1989, nu mă gândeam la faptul că mă voi implica în politică în doar câteva săptămâni, că voi ajunge ministru de Externe în câteva luni, într-un guvern democratic de după îndepărtarea regimului comunist.

Rep.: Ce făceaţi în acele zile?

A.N.: Ca de obicei, în acea perioadă a anului, finalizam contractele de cercetare. Evenimentele de atunci s-au succedat însă foarte repede, multe detalii s-au pierdut pur şi simplu. Am ajuns destul de rapid din Institut în Comisia de politică externă a CPUN. Implicarea mea s-a datorat unei anumite experienţe care se căuta atunci. Exista mult entuziasm, dar nu era clar pentru toată lumea ce trebuia făcut, la nivel instituţional-legislativ şi guvernamental. Asta m-a adus până la urmă şi în postura de a fi nominalizat in poziţia de ministru de Externe. În acele zile însă nu mă gândeam la o carieră politică.

Rep.: Ce aşteptări aţi avut? S-au împlinit?

A.N.: Aşteptările erau oarecum în sensul a ceea ce ştiam despre dezvoltarea statelor democratice. Avusesem unele contacte cu Occidentul prin lecturi sau in cadrul ADIRI sau cu ocazia unor vizite de studiu şi, dincolo de o anumită retorică de compromis care se practica în acele vremuri, ştiam foarte bine faptul că dezvoltarea României nu se poate produce într-un regim totalitar, precum era cel comunist. Primele aşteptări se legau pur şi simplu de viaţa noastră de fiecare zi. Statele vestice erau un model. Ce trebuia noi să facem însă nu era un lucru foarte clar, trebuia să învăţăm din mers, raportându-ne la o realitate care nu era cea din Occident.

Multe dintre aşteptări s-au împlinit. Altele nu, dar aici nu pot fi decât subiectiv. România de astăzi nu mai este cea din 1989. A trecut prin transformări structurale fundamentale şi mă simt mândru că am fost parte la acest proces. Acum, suntem parte a unui centru de putere european şi nord-atlantic, cu perspective pentru viitor. De noi depinde însă ce, când şi cum fructificăm. Asta, apropo de speranţe.

Rep.: Unde se află societatea românească în acest moment?

A. N.: Din punctul meu de vedere, aş lega răspunsul de la această întrebare de cel dat la întrebarea anterioară. Nu putem ascunde lucrurile care nu merg. Societatea românească este divizată şi radicalizată şi este, în proporţii mari, afectată de probleme sociale şi economice la care aşteaptă răspunsuri, de la clasa politică în primul rând. Trăim un moment de dezorientare, despre care eu sper că nu va degenera într-unul de scepticism faţă de democraţie. Ştiu că mulţi spun că nu există condiţiile pentru aşa ceva. Eu nu aş fi atât de sigur, atâta timp cât retorica populistă şi pe alocuri extremistă este încă folosită pentru influenţarea electoratului, fiind legitimată de la cel mai înalt nivel al statului.

La 20 de ani de la evenimentele din 1989, societatea românească se află în faţa unui test, care se va întinde, probabil, pe următorii cinci ani. Asta este tot ceea putem spune acum. Eu vreau să fiu însă optimist şi să cred că românii vor şti să aibă reacţiile cele mai corecte în faţa riscurilor de derapaj.

Rep.: Consideraţi că Silviu Brucan a avut dreptate când a făcut pronosticul privind cei 20 de ani?

A.N.: Acum 20 de ani, ne simţeam jigniţi de previziunile lui Brucan. Acum 10 ani, ne temeam de faptul că a fost prea optimist. Acum, când trebuie să evaluăm adevărul poziţiilor sale stăm şi ne întrebăm dacă a avut sau nu dreptate. Din nou, totul depinde de referenţial, de aşteptări. Dacă referenţialul a fost foarte îndrăzneţ, atunci suntem dezamăgiţi. România nu este astăzi la nivelul de democraţie şi dezvoltare al Germaniei, spre exemplu. România nu este însă nici o dictatura sud-americană, deşi nu suntem din păcate foarte departe de asta. Vom fi cu adevărat învingători dacă nu vom permite transformarea României într-o pseudo- democraţie si dacă vom păstra lucrurile bune câştigate în ultimii 20 de ani.

- Viorel Hrebenciuc: Cea mai mare bucurie a mea este că Revoluţia ne-a permis să nu mai fim duplicitari

Reporter.: Ce funcţie aveaţi la Revoluţie?

Viorel Hrebenciuc: Eram instructor de specialitate la Consiliul Bacău.

Rep.: Ce făceaţi în acele zile?

V.H.:Eu sunt printre cei care a fost vicepreşedinte ales în 22 decembrie, ora 17.00, al CFSN, cum era atunci. Deci eu sunt participant la Revoluţie de vineri, 22 decembrie. Sunt participant direct şi aveam şi funcţia de vicepreşedinte al CFSN.

Rep.: Ce aşteptări aţi avut atunci?

V.H.: Cea mai mare bucurie a mea, pe care, voi, poate, cei mai tineri, nu aveţi cum să o înţelegeţi, este că Revoluţia ne-a permis să nu mai fim duplicitari. În sensul că una gândeam şi alta vorbeam. Nu vă puteţi imagina cât de mult înseamnă să poţi spune ceea ce crezi.

Rep.:S-au împlinit aceste aşteptări?

V.H.: S-au împlinit. Poate au mai fost momente de-a lungul acestor ani când poate nu am spus ceea ce gândesc, dar, momente rare. E un mare câştig. Poate voi, cei mai tineri, nu aveţi cum să-l înţelegeţi: să poţi să spui ceea ce gândeşti fără să-ţi fie frică.

Rep.: Unde credeţi că se află societatea românească în acest moment?

V.H.: Într-un stadiu care, oricum, nu poate fi catalogat drept pozitiv.

Rep.: A avut dreptate Silviu Brucan, cu cei 20 de ani?

V.H.: Atunci, când l-am auzit pe Brucan spunând treaba asta, am zis că greşeşte. Astăzi, după 20 de ani, îmi dau seama că nu a greşit.

- Călin Popescu Tăriceanu: Nu cred în profeţia lui Brucan pentru că nu cred că istoria e făcută de masele populare, ci de lideri

Reporter: Ce eraţi şi ce făceaţi la Revoluţie?

Călin Popescu Tăriceanu: Eram asistent universitar la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Hidrotehnică. Nu făceam niciun fel de politică, nu eram nici membru de partid, nimic.

R: Ce aşteptări aveaţi de la Revoluţie? S-au împlinit?

CPT: Aş spune că în mare aşteptările s-au împlinit, pentru că România a cunoscut transformări uriaşe. A trecut la un sistem democratic, a adoptat economia de piaţă, capitalismul, sunt nişte progrese uriaşe, România s-a reformat, s-a transformat. Sigur, cred că aşteptările noastre întotdeauna sunt mai mari decât probabil posiblilităţile şi trebuie să înţelegem că România a trecut printr-un proces dureros de reaşezare, de restructurare economică care a încetinit cu mult probabil ritmul de atingere a unor obiective pe care românii şi le doreau în mod firesc, fără să cunoască moştenirea din perioda comunistă, o moştenire dificilă, care a însemnat un balast uriaş în transformarea României.

Şi transformările politice aş spune astăzi, începând să privim retrospectiv, lasă de dorit, pentru că mi-aş fi dorit ca România să se apropie mai mult de modelul adevărat european de republică parlamentară cu un sistem de împărţire a puterii ţării, ceea ce se numeşte în engleză "power sharing" între diferitele instituţii fundamentale ale statului. Ceea ce se întâmplă la noi de cinci ani de zile, această alunecare către o republică semi-prezidenţială este, aş spune, nepotrivită pentru modelul european, mai ales ţinând cont şi de experienţele proaste pe care le-a avut România cu un conducător.

R: Unde se află societatea românească la 20 de ani de la Revoluţie?

CPT: Societatea se află în progres şi în evoluţie, dar evoluţiile legate de viitorul apropiat nu sunt certe, nu putem să avem siguranţa că aceste evoluţii sunt neapărat pozitive. Încercările care se vor face în perioada următoare de aşa-numită modernizare a statului nu-mi dau sentimentul că se merge într-o direcţie corectă, ci într-o direcţie care este determinată de populismul deciziilor din ultimul an.

Renunţarea la sistemul bicameral este un lucru care vine împotriva sensului evoluţiei democratice, diminuarea numărului de parlamentari nu va duce la reforma clasei politice, aşa cum nici votul uninominal nu a dus la reforma clasei politice, pentru că în fond Parlamentul nu este decât expresia pură a structurii României de astăzi.

Fără ca să contest necesitatea poate a unor corecţii la nivelul arhitecturii instituţionale în România şi a Constituţiei, cred că de foarte multe ori, interpretările greşite care au fost date au fost rezultatul lipsei de cultură politică a celor care au fost în anumite momente chemaţi să asume responsabilităţi înalte în statul român. Deci nu atât Constituţia este de vină pentru tensiunile, disputele politice care au fost generate în ultima perioadă, cât interpretarea defectuoasă şi unilaterală a Constituţiei.

R: Mai este valabilă profeţia lui Silviu Brucan?

CPT: Într-o societate nu trebuie să diminuăm rolul liderior politici, dacă însă liderii adoptă atitudini populiste, atunci sigur că în loc ca societatea să progreseze, să evolueze către normalitate şi către ameliorarea relaţiilor sociale, ceea ce se produce este probabil exact rezultatul invers.
Deci eu nu cred în profeţia lui Brucan pentru că, spre deosebire de Brucan, eu nu cred că istoria este făcută de masele populare, eu cred că istoria trebuie să fie făcută de lideri, ăsta este rostul liderilor, să ducă poporul şi ţara într-o anumită direcţie. Însă sigur că pericolul este, repet, îmi pare rău că mă repet, populismul. Şi România în ultimii ani este bântuită de un grav val de populism care îndepărtează drumul de traseul stabilit iniţial. Chiar dacă la începutul anilor '90 democraţia românească a avut o serie de bâlbâieli, după aceea, începând din 1996, evenimentele care s-au succedat, alternanţa la putere, înţelegerea jocului democratic de către partidele participante la viaţa politică au făcut ca România să se comporte ca o adevărată ţară democratică şi din păcate aceste lucruri astăzi devin mai puţin evidente decât erau acum 10 ani.

- Valeriu Stoica: Sper că jocul economic va permite realizarea speranţelor cetăţenilor României

Reporter: Ce făceaţi la Revoluţie?

Valeriu Stoica: În ziua de 21 decembrie 1989 eram la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti. Era o stare de tensiune care creştea odată cu trecerea timpului. Ştiam cu toţii ce se întâmplă la Timişoara. Românii ascultau cu speranţa că revoluţia pornită la Timişoara va continua la Bucureşti şi în restul ţării. Când am plecat de la facultate m-am întâlnit cu mai mulţi participanţi la mitingul convocat de Ceauşescu în faţa sediului Comitetului Central. M-am bucurat imens când am aflat ce s-a întâmplat. Am mers acasă iar apoi, împreună cu soţia mea, ne-am dus mai întâi în Piaţa Romană, iar apoi în Piaţa Universităţii. Când am văzut şi am simţit cât de mare era dorinţa de libertate, am înţeles că nimic nu mai putea impiedica răstunarea regimului dictatorial. A doua zi, în 22 decembrie, am fost cu soţia mea şi cu mai mulţi prieteni la demonstraţia uriaşă care a determinat fuga lui Ceauşescu din sediul Comitetului Central. Cum a spus Emil Cioran, în acel moment, pentru români toate speranţele deveniseră posibile.

Rep.: Ce aşteptări aţi avut atunci? Vi s-au împlinit?

V.S: Nu m-am gândit la aşteptările pe care eu le aveam faţă de altii, ci la aşteptările pe care eu le aveam faţă de mine însumi şi la aşteptările pe care alţii, în primul rând fiica mea, le aveau faţă de mine.

Mai întâi, am luat hotărârea să mă implic în procesul de reforă a Facultăţii de Drept şi a Universităţii din Bucureşti. Împreună cu alţi profesori şi cu studenţii am reuşit să alegem o nouă conducere a Facultăţii şi o nouă conducere a Universităţii. Profesorul Corneliu Bârsan, noul decan al Facultăţii de Drept, a reuşit să împlinească acest proces de reformă şi să transforme Facultatea de Drept din Bucureşti într-o instituţie cu adevărat europeană.

În al doilea rând, am luat hotărârarea să mă implic în politică. Mi-am dat seama că avem nevoie în România de un puternic partid de dreapta. Numai dacă reuşeam să creăm un asemenea vehicul politic, era posibilă iniţierea reformelor economice şi a celor politice. Timp de 20 de ani am urmărit cu obstinaţie realizarea a două proiecte: crearea unui mare partid de dreapta şi reforma din temelii a statului româan. Acest al doilea proiect este indisolubil legat de rescrierea Constituţiei, astfel încât autorităţile publice să fie remodelate pe temeiul unui criteriu de eficienţă.

În al treilea rând, am hotărât să pun în practică, prin propria iniţiativă, ideile liberale. M-am înscris în Baroul Bucureşti şi am început cariera de avocat pentru a-mi crea şi a-mi consolida independenţa materială.

Rep.: Unde vedeţi poziţionată societatea românească în acest moment, la 20 de ani de la Revoluţie?

V.S.: În prezent, România este membră NATO şi membră a Uniunii Europene. Au fost astfel rezolvate două probleme extrem de dificile: problema securităţii strategice şi problema siguranţei economice, ambele aşezate pe temeiul libertăţii. Rezolvarea acestor probleme a determinat însă apariţia altei probleme, cel puţin la fel de importantă. Pentru a rezista competiţiei economice din interiorul Uniunii Europene şi pentru a avea o contribuţtie majoră ca membru NATO, România are nevoie de o nouă identitate instituţională. Tocmai calităţile prin care România a rezolvat chestiunea balansului istoric între Orient şi Occident, asumându-şi net un destin occidental, sunt cele care au creat această nouă problemă. Este urgent ca să realizăm revizuirea Constituţiei, să creăm un cadru nou pentru funcţionarea eficientă a instituţiilor statului. Fără o nouă identitate instituţională, chiar supravieţuirea naţiunii române este în pericol. Avem nevoie de o nouă refondare a naţiunii şi a statului. Proiectul paşoptist şi-a epuizat resursele în noul context al integrării europene şi al globalizării. Este datoria intelectualilor şi a oamenilor politici responsabili să elaboreze un nou proiect naţional pentru România secolului 21. Din această perspectivă, cel mai important succes politic este crearea şi consolidarea unui mare partid de dreapta care, în anul 2008 şi în anul 2009, a fost validat de electorat ca fiind cel mai puternic partid din România. Pentru ca Partidul Democrat Liberal să-şi împlinească misiunea istorică de a conduce procesul de reformă a statului român şi de elaborare a unui nou proiect naţional este nevoie de o modernizare a propriilor structuri, de o deschidere către societatea românească, de consolidare doctrinară şi de elaborarea unor politici publice coerente. Nu în ultimul rând, avem nevoie în PDL de selectarea şi promovarea valorilor în funcţie de criteriul competenţei profesionale şi de criteriul onestităţii. Viitorul Partidului Democrat Liberal depinde de realizarea acestui proces de modernizare.

Rep.: A avut dreptate Silviu Brucan că tranziţia din România va dura 20 de ani?

V.S.: Sper să fi avut dreptate. Adică sper ca anumite elemente ale tranziţiei să nu se regăsească şi în perioada următoare. Mă refer în primul rând la sistemul clientelar de accesare a resurselor naţionale şi de distribuire a acestora din timpul tranziţiei. Sper că vom fi în măsură să instituim reguli clare, transparente şi echitabile pentru accesul jucătorilor economici la resurse şi că vom consolida instituţiile care au rolul de arbitru în acest joc. Aşadar, sper că jocul economic va permite realizarea speranţelor cetăţenilor României în calitatea lor de contribuabili.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici