Intrarea în Schengen dezbină lumea politică: un pas înainte, nicidecum o mare realizare

„Câteva chestiuni despre intrarea în Schengen. Actuala putere vrea să ne prezinte un mare eşec drept o uriaşă victorie. Intrarea în Schengen pe cale aeriană şi maritimă este un pas înainte, dar nicidecum o mare realizare! Totul trebuie privit în continuare prin prisma umilinţei pe care România a îndurat-o la Consiliul JAI din 8 decembrie 2022. Atunci, Austria şi Olanda au blocat extinderea pentru noi şi vecinii bulgari, dar în aceeaşi şedinţă au acceptat intrarea Croaţiei în două etape, cu un calendar aprobat integral pentru anul 2023”, spune Eugen Tomac.

Tomac se întreabă ce s-a întâmplat din 8 decembrie 2022 până pe 30 decembrie 2023, când, printr-o procedură scrisă, nu un Consiliul JAI ordinar, ci statele membre au decis, în doar câteva ore, acceptarea parţială a României şi Bulgariei în spaţiul Schengen.

„Au existat împrejurări care au schimbat cursul evenimentelor şi ele trebuie privite ca un tot întreg. În primul rând, Guvernele României nu au avut până în 2022 o strategie comună cu Guvernele Bulgariei, iar comunicarea între Bucureşti şi Sofia pe acest dosar a fost superficială. În plus, Bulgaria, până în 2023, a trecut printr-o lungă criză guvernamentală, cu cinci rânduri de alegeri anticipate în perioada 2021-2023. La Bucureşti, în continuare, nu am făcut mari schimbări în abordarea noastră, dar am apelat strategic la un sprijin care a contat enorm, poate chiar esenţial, pentru a determina Austria să renunţe la blocajul împotriva României. Sprijinul oferit de Statele Unite ale Americii a determinat Viena să-şi schimbe radical retorica. De aici, chestiunea a devenit tot mai clară şi mai eficient de gestionat de toţi ceilalţi actori implicaţi”, a mai spus europarlamentarul, pe pagina de Facebook.

Tomac consideră că Austria a trebuit să-şi schimbe tonul şi pentru că a rămas singură.

„Olanda, care prin vocea premierului Rutte a fost artizanul blocajului extinderii Schengen timp de 11 ani, a renunţat la această abordare. Deşi chiar şi în ianuarie 2023 se angaja, alături de Nehammer ca Schengenul să nu se extindă prea curând. Motivul pentru care Olanda nu mai poate fi atât de rigidă este simplu: premierul Mark Rutte se pregăteşte să devină în 2024 Secretar General NATO şi nu poate obţine consensul tuturor celor 30 de state membre, având o abordare inflexibilă în UE în relaţia cu doi aliaţi NATO de pe flancul estic. Pe fondul acestor două aspecte politice importante, Comisia Europeană, împreună cu Preşedinţia spaniolă a UE, au jucat cartea compromisului în relaţia cu Austria, care şi-a impus şi de această dată punctul de vedere, obţinând ceea ce îşi dorea: o amânare a intrării României şi Bulgariei până în 2025”, mai spune eurodeputatul..