O recomandare de lectură pentru luni: de ce ultimii 10 ani din viaţa SUA au fost cu adevărat prosteşti

Dacă nu găsiţi ceva bun de citit azi, permiteţi-mă să vă fac o recomandare: articolul semnat de Jon Haidt în The Atlantic – “Why the Past 10 Years of American Life Have Been Uniquely Stupid”. Merită 15 minute din viaţa dumneavoastră. Şi, dacă mai găsiţi încă vreo 15 minute disponibile, după ce parcurgeţi acest text, schimbaţi SUA cu România, statele roşii şi albastre, cu USR, PNL, PSD, AUR şi cu cine şi ce mai doriţi dumneavoastră.

Fără să vă stric plăcerea de a lectura articolul recomandat, vă dezvălui doar una dintre ideile sale principale. Social Media, în 10, 20 de ani, în loc să ne ajute să discutăm mai uşor şi să ne unească pentru că suntem la câteva taste lovite distanţă, ne-a închis în bule în care ne confirmăm doar propriile credinţe, iar o părere diferită a ajuns să fie atât de violent taxată încât cei care gândesc diferit preferă să ţină gura închisă şi să nu-şi mai exprime punctele de vedere.

Evident, tematica şi o parte dintre argumentele folosite de Haidt, profesor de psihologie socială în New York, nu sunt noi. Dar, asta nu înseamnă că nu merită o discuţie suplimentară. Mai ales că trăim vremuri complicate şi Social Media ne-a devenit, mai mult ca acum 5-10 ani, sursă primară de informaţie. Şi, încă un argument, să nu uităm că în relativ scurtă vreme, campaniile electorale ne vor contamina bulele din Social Media, poate, ceva mai aprig decât la alegerile precedente.

Poate că subiectul pus pe masă şi argumentat de Haidt este, o să spuneţi, unul pe care ar trebui, întâi, să-l disece şi să-l analizeze argumentat lumea academică de la noi şi din universităţi să apară idei, concepte, propuneri şi recomandări pe care să le mestecăm, interpretăm şi comentăm noi ceilalţi, mai apoi. Poate, dar să nu uităm că un premier în funcţie cu titlu de doctor, acuzat de plagiat, nu poate fi judecat academic pentru că s-a găsit chichiţa prin care discuţia să intre direct într-un birou de procuror. Şi, să ne reamintăm, cât de puţine date avem noi pe masă. Studiile care să vorbească, pertinent, despre ceea ce înseamnă Social Media în România, cum sunt folosite, cum arată bulele de la noi, la ce sunt folosite, cine sunt “agresorii” şi cine “victimele” în acest spaţiu, sunt relativ puţine spre deloc. Din discursul public politic de la noi lipseşte cu desăvârşire orice referinţă la pachetul de legi digitale propuse de Comisia Europeană. Cumva de înţeles. Noi încă suntem cu decenii în urmă. Discutăm despre apă caldă şi asfalt ca despre principalele beneficii ale epocii contemporane, iar voucherele bilunare de 50 euro sunt considerate formă de progres.

De ce este atât de important să discutăm despre necesitatea dialogului real, a consensului şi a cooperării? Să nu uităm că asta ne-a pus ca specie în fruntea lanţului trofic. Dacă strămoşii noştri de prin peşteri ar fi avut Facebook, probabil că n-am mai fi trecut la agricultură, am fi stat izolaţi, fiecare în peştera lui, autosuficienţi şi convinşi de adevărul absolut pe care-l stăpânim. Sună exagerat, dar dacă stăm să ne gândim, nu foarte improbabil ca principiu de a gestiona lumea înconjurătoare.

Aşa că dacă nu ştiaţi ce să mai lecturaţi astăzi, aruncaţi o privire pe articolul lui Jon Haidt şi oferiţi mai puţin din timpul dumneavoastră bulei din Social Media. E posibil să constataţi că nu v-aţi pierdut vremea inutil.