Părintele Gogu: Fratele meu, Ion Diaconescu, era o bunătate de om, nu a păcătuit în viaţă

Gheorghe Popescu a fost preot, dar acum nu mai activează. A vorbit cu un regret adânc despre fratele său mai mare Ion Diaconescu. Amintirile sale, spuse printre lacrimi, au conturat viaţa chinuită de traiul în puşcării a lui Ion Diaconescu şi tinereţea spulberată de "căpăstrul pus pe cap", la numai 29 de ani.

Nu ştiu dacă nu poate fi socotit între oamenii care, în viaţă, nu au păcătuit, ci a fost chinuit

"Nu ştiu dacă (Ion Diaconescu - n.r.) n-ar fi putut fi socotit între oamenii care în viaţă n-au păcătuit, ci au fost chinuiţi. Pentru mine este un martir al familiei, al neamului românesc. L-am plâns în puşcărie, am fost în puşcărie la el la Aiud, am discutat cu el între gratii, am fost la Valea Călmăţuiului, la Rubla, unde a fost cu domiciliu obligatoriu", spune, cu glas tremurat de durere, fratele lui Ion Diaconescu.

Gheorghe Popescu a insistat asupra bunătăţii şi blândeţii lui Ion Diaconescu. În amintirea sa, cele două trăsături ale caracterului lui Diaconescu au fost definitorii pentru viaţa fruntaşului ţărănist.

A căutat să împace, iar acolo unde nu putea, pleca

"O bunătate de om, un om fin, cu un caracter cu totul deosebit. Eu nu l-am auzit înjurând, nu l-am văzut certându-se cu cineva. Intervenea în toate discuţiile când se produceau anumite nemulţumiri, animozităţi. Căuta să împace, iar acolo unde nu putea, pleca. Nu-i plăcea să vadă pe cineva supărat. Era omul care vrea să strângă în jurul lui pe toţi. Toţi îi erau dragi, fie din familie, fie străini. Era cu inimă deschisă, cu o bunătate cu totul excepţională, plin de calităţi, virtuţi", îşi aminteşte Gheorghe Popescu.

Fratele lui Ion Diaconescu a remorat şi pasiunea lui Ion Diaconescu pentru politică, el apreciind, cu tristeţe, că seniorul ţărănist nu a reuşt să-şi vadă idealurile împlinite.

Idealul lui a fost ca România să înfloreacă, să prospere, nu a reuşit

"A fost pasionat în politică. De tânăr era alături de Ion Mihalache, care era unchiul nostru. Îl aprecia Mihalache, îl ţinea alături. Idealul lui a fost ca România să înfloreacă, să prospere, lumea să fie îndestulată, vrea să vadă ţara cât mai bogată, fericită, poporul să se bucure. Nu a reuşit", a spus părintele Gogu.

De la 29 de ani i s-a pus căpăstrul în cap

El a spus că lui Ion Diaconescu i s-a "pus căpăstrul în cap" la 29 de ani, iar lupta fratelui său s-a mutat în puşcării.

"De la 29 de ani a fost arestat. I s-a pus căpăstru în cap şi nu a mai putut să îşi desfăşoare activitatea pentru care el ar fi vrut să lupte. A luptat în puşcărie cu dârzenie. Nu am ştiut de el cinci ani de zile. Am crezut că e mort, pentru că nu avea voie la pachet, la vorbitor. Primeam scrisori din partea colegilor de puşcărie care ieşeau şi îl descriau în culori frumoase, ne spuneau că datorează existenţa lor moralului pe care îl avea", îşi aminteşte Gheorghe Popescu.

Îl cheamă Diaconescu pentru că a fost înfiat de sora tatălui, care nu avea copii

Părintele Gogu lămureşte şi diferenţa de nume dintre el (numit Popescu) şi fratele său, numit Ion Diaconescu.

"Eu sunt cunoscut ca părintele Gogu. Popescu Gheorghe e numele meu. De ce eu - Popescu şi el Diaconescu? Dânsul s-a născut Popescu. Sora tatălui, neavând copii, a înfiat trei copii, a luat de la un frate o fată, de la tata un băiat, pe Diaconescu Ion - noi îl numim Nelu. Era un băiat simpatic, frumos, fetele pe vremea lui erau toate după el, era admirat prin comportarea lui, ţinuta lui, era blând", a spus cel mai mic şi ultimul rămas în viaţă dintre fraţii familiei Popescu.

(Material de Liviu Dădăcuş, liviu.dadacus@mediafax.ro)