Un fost premier acuză Guvernul de o „tranzacție bizară”: Datoria ieftină ar fi fost înlocuită cu datorie scumpă în plină austeritate

Florin Cîțu afirmă că Guvernul transmite zilnic mesaje de alarmă privind situația financiară a țării – de la avertismente privind „aproape incapacitate de plată” până la îndemnuri la „strâns cureaua”. În acest context, fostul premier susține că Ministerul Finanțelor ar fi realizat o operațiune complet contrară acestor avertismente.

Potrivit acestuia, în octombrie 2025 statul român s-a împrumutat de pe piețele internaționale la o dobândă medie de 6%, utilizând o parte din sumă pentru a răscumpăra înainte de scadență obligațiuni în valoare de 1 miliard de euro.

Obligațiuni vechi, dobânzi mult mai mici

Cîțu subliniază că obligațiunile răscumpărate aveau dobânzi considerabil mai reduse decât cele ale noului împrumut. El enumeră dobânzi de 2% până în decembrie 2026, 5% până în septembrie 2026 și 2,75% până în februarie 2026, ceea ce – susține fostul premier – face inexplicabilă decizia Guvernului.

„Statul român a decis, în plină austeritate, să înlocuiască datorie ieftină cu datorie scumpă”, afirmă Cîțu, adăugând că măsura contrazice inclusiv declarațiile Executivului, care susține că dobânzile ar fi în scădere.

„Nu există justificare economică”

Fostul prim-ministru spune că Guvernul ar fi putut aștepta până în 2026 pentru a răscumpăra obligațiunile vechi, moment în care, dacă dobânzile ar fi scăzut, statul s-ar fi putut împrumuta mai ieftin.

„Nu există nicio justificare economică pentru o asemenea decizie”, subliniază el, sugerând că operațiunea ar putea crește artificial deficitul bugetar și, în final, presiunea asupra contribuabililor.

Întrebarea lui Cîțu către Guvern

Fostul premier cere clarificări urgente: „Cine a decis această tranzacție bizară prin care Ministerul Finanțelor crește artificial deficitul bugetar și, implicit, viitoarele taxe ale românilor?”.

În opinia sa, Guvernul nu poate solicita populației să accepte „taxe mai mari, prețuri mai mari și tăieri”, în timp ce statul „arde bani publici într-o operațiune complet nejustificată economic”.

În final, Cîțu ridică și un semn de întrebare cu privire la eventuale beneficii neoficiale: „Dar dacă cineva a avut de profitat personal? Atunci da — are sens”.