Prima pagină » Sănătate » STUDIU. Bărbații mici de statură pot părea intimidanți doar printr-un stil de mers exagerat

STUDIU. Bărbații mici de statură pot părea intimidanți doar printr-un stil de mers exagerat

Poți să mori de frică înăuntrul tău, dar, dacă ai un anume stil de mers, poți să pari dominator. Ce spun cercetătorii
STUDIU. Bărbații mici de statură pot părea intimidanți doar printr-un stil de mers exagerat
Pixabay

Creierul uman ia decizii rapide despre cine reprezintă o amenințare, iar asta se bazează pe evaluări ce se derulează non-stop.

Un studiu nou al Universității Northumbria dezvăluie un lucru neașteptat, anume că, indiferent de statura sa, un bărbat poate părea amenințător doar prin modul în care merge.

Modul său de mers contribuie la modelarea impresiilor despre cât e de amenințător, iar sistemul vizual poate citi rapid aceste indicii de mișcare, chiar și dacă are detalii limitate.

Cercetătorii au folosit tehnologia de captare a mișcării 3D pentru a înregistra 52 de bărbați care mergeau natural, apoi au cerut unui număr de 137 de persoane să evalueze cât de dominant din punct de vedere fizic părea fiecare mers.

Nu contează că ești mic de statură, poți să fii perceput la fel de dominator ca toți ceilalți

Ceea ce a reieșit a fost un model în care diferite combinații de dimensiuni ale corpului și stiluri de mers pot duce la scoruri similare de dominanță.

Un bărbat mai mic și mai slab, care merge cu modele de mișcare exagerate, poate fi perceput la fel de dominant ca un bărbat substanțial mai mare și mai puternic, care se mișcă cu un stil minim.

Două modele specifice de mers au ieșit în evidență: balansarea trunchiului (cât de mult se balansează partea superioară a corpului dintr-o parte în alta la fiecare pas) și abducția umerilor (ținerea umerilor departe de piept).

Evaluări și aprecieri

Bărbații care au manifestat mai multe astfel de mișcări au fost evaluați ca fiind semnificativ mai dominanți, chiar și atunci când privitorii nu le-au putut vedea dimensiunea reală a corpului, fața sau orice altceva în afară de modelul de mers.

„Dominanța fizică” în acest context se referă la capacitatea de a câștiga lupte fizice, o trăsătură care a modelat evoluția umană prin competiția masculină.

De-a lungul istoriei, aprecierea justă a pericolului i-a ajutat pe oameni să evite conflictele.

Însă cercetările anterioare s-au concentrat aproape exclusiv pe indicii statici precum structura facială, lățimea și înălțimea pieptului.

Acest studiu arată că mișcarea dinamică oferă propriul canal independent de informații despre capacitatea de luptă.

Cum detectează creierul amenințările prin mișcare

Competiția masculină a determinat evoluția trăsăturilor dimorfice sexuale la oameni, de la cranii mai groase la o forță mai mare a părții superioare a corpului .

Aceste caracteristici fie ajută la provocarea daunelor, fie se apără împotriva acestora.

Masa musculară a părții superioare a corpului , de exemplu, se corelează cu puterea de lovire.

Cercetările sugerează că întinderea bruscă a mușchilor activi ai maxilarului în urma unei lovituri poate stabiliza maxilarul și poate ajuta la reducerea accelerației capului, deși acesta rămâne un domeniu de investigație în curs.

Abilități pentru a identifica aptitudinile de luptă

Însă trăsăturile care facilitează direct violența reprezintă doar o parte a ecuației.

La fel de importante sunt mecanismele neurocognitive care evaluează riscul.

Decizia de a se implica într-o altercație violentă are mize mari, deoarece chiar și învingătorul poate suferi răni care îi pun viața în pericol.

Fiind o specie profund socială, oamenii au dezvoltat abilități sofisticate de a deduce capacitatea de luptă.

Chiar și copiii demonstrează o înțelegere a dinamicii conflictului.

Diferite culturi, aceleași percepții

Cercetări anterioare au descoperit că atât bărbații, cât și femeile din eșantioane culturale diverse au făcut judecăți similare atunci când au identificat bărbații dominanți fizic din fotografii.

Mărimea corpului a apărut ca un factor determinant-cheie al puterii de knock-out la toate speciile. Indicii vizuali par să urmărească forța părții superioare a corpului și, prin extensie, criteriul de „formidabilitate”.

Problema este că evaluările au fost făcute pe imagini statice, iar cercetătorii au surprins modelele de mers a 52 de bărbați cu vârste cuprinse între 18 și 41 de ani.

Balansul trunchiului

Fiecare participant a mers natural de-a lungul unei pasarele de opt metri, în timp ce 38 de markeri reflectorizanți le-au urmărit mișcările la 200 de cadre pe secundă.

Înainte de a intra în detalii tehnice, cercetătorii au arătat la zece persoane cele cinci mersuri cu aspect cel mai dominant și cele cinci cel mai puțin dominant și i-au întrebat ce le face diferite. Toată lumea a fost de acord asupra a două lucruri: aroganță și legănare.

Balansarea este simplă: cât de mult se balansează trunchiul cuiva la stânga și la dreapta cu fiecare pas.

Cercetătorii au măsurat acest lucru urmărind distanța dintre un marker de pe mijlocul spatelui și markerii de pe oasele șoldului.

Deoarece oamenii merg cu viteze diferite, au ajustat aceste măsurători astfel încât toată lumea să poată fi comparată în mod echitabil.

Datele, publicate în Scientific Reports, au arătat legături puternice între cât de dominantă arăta o persoană și balansarea trunchiului și a umerilor.

Ajustări conștiente su inconștiente ale modului de mers

Dar iată ce le face interesante: aceste modele de mișcare erau corelate și cu măsurători fizice reale.

Bărbații cu o balansare mai mare și umeri mai lați aveau tendința de a fi percepuți ca având corpuri mai mari, prize mai puternice și scoruri mai mari la chestionarele privind agresivitatea.

Acest lucru arată că există posibilitatea ca bărbații mai scunzi să își ajusteze inconștient (sau conștient) modul de mers pentru a proiecta mai multă dominanță.

Între timp, bărbații foarte corpolenți s-ar putea să nu aibă nevoie să se promoveze prin mișcare.

Diferențele de mărime pot preveni complet luptele

Multe specii se evaluează reciproc înainte de luptă, adesea numită agresivitate ritualizată.

Cerbii roșii, de exemplu, vor face demonstrații intense înainte de lupta propriu-zisă.

La oameni, evaluarea vizuală a părții superioare a corpului este importantă pentru evaluarea capacității de luptă, iar diferențele de mărime suficient de mari pot preveni complet luptele.