12 generali ruşi ucişi în războiul din Ucraina: niciodată de la Stalingrad nu au căzut atât de mulţi

Primul a fost pândit de o coloană de tancuri către Kiev: Magomed Tushaiev era un loial al dictatorului Ramzan Kadârov în Cecenia, unde avea reputaţia de „persecutor al homosexualilor”. Ultimul a fost ucis pe 2 mai lângă Izium, într-o şcoală care a devenit comandamentul avansat al Armatei a II-a în Donbass: Andrei Simonov, 55 de ani, expert în război cibernetic, şi-a pierdut viaţa când rachetele ucrainene au lovit un convoi de 30 de vehicule blindate.

Între primul şi ultimul, în „operaţiunea specială” au murit alţi 10 generali ruşi. Pemntru comandantul Armatei 49, Yakov Rezanţev, totul s-a încheiat o lună mai târziu, când generalul de două stele a fost aruncat în aer într-un raid de artilerie ucraineană lângă aeroportul Herson.

Cum a fost în Al Doilea Război Mondial

Pentru a găsi o astfel de moarte a ofiţerilor superiori, trebuie să ne întoarcem în timp cu 80 de ani: în timpul celui de-al doilea război mondial, aproximativ 235 de generali sovietici au murit în luptă, conform datelor culese de istoricul Aleksander Maslov.
Dar chiar şi în cea mai proastă perioadă, din iunie 1941 până în noiembrie 1942, când Armata Roşie a încercuit Wehrmacht-ul la Stalingrad, pierderile medii în rândul gradelor înalte trimise de Moscova a fost de 6 pe lună. Astăzi, în două luni, Rusia a pierdut 12.

Comparaţia cu Afganistanul

Americanii în 20 de ani de conflict în Vietnam au pierdut 9 generali, majoritatea la bordul elicopterelor doborâte de inamic. Şi chiar şi în timpul ocupaţiei Afganistanului, care a început în 1979, URSS nu a numărat mai mult de 6 generali morţi, în primele şase luni.
În Ucraina, ruşii se pot baza pe comunicaţiile moderne criptate ale radiourilor Azart, dar problema este că nu au suficiente seturi. În plus, ani la rând, CIA a antrenat paramilitari ucraineni pe frontul Donbass (inclusiv lunetişti) pentru a intercepta inamicul. Iată câteva explicaţii ale pierderilor masive suferite de ruşi.