85 de ani de la ocuparea Basarabiei și a nordului Bucovinei de către Uniunea Sovietică

Pe 28 iunie 1940, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, în urma unui ultimatum transmis de guvernul sovietic cu două zile mai devreme.

Ultimatumul a invocat pretinse drepturi istorice asupra Basarabiei, teritoriu anexat de Imperiul Țarist în 1812 și revenit la România în 1918, prin decizia Sfatului Țării de la Chișinău.

Uniunea Sovietică a adăugat și revendicarea nordului Bucovinei, teritoriu care nu făcuse niciodată parte din Imperiul Rus, ci din Imperiul Austro-Ungar până în 1918.

84 de ani de la Pogromul de la Iași. Ambasada Israelului comemorează masacrul și nu-i uită nici pe evreii uciși în alte orașe

Trenul internațional „România”: De la București către Varna, Sofia, Istanbul și retur

Sub presiunea militară a Uniunii Sovietice și în contextul internațional nefavorabil – prăbușirea Franței, alianța temporară între Germania nazistă și URSS prin Pactul Ribbentrop-Molotov (semnat la 23 august 1939) – guvernul român a decis, la 27 iunie 1940, să accepte condițiile sovietice și să evacueze administrația și armata din teritoriile vizate.

Începând cu dimineața zilei de 28 iunie 1940, trupele sovietice au început ocuparea Basarabiei, a nordului Bucovinei și a Ținutului Herța. Operațiunea s-a desfășurat în condiții de tensiune, cu incidente izolate între populație și militari, precum și cazuri de umilire a trupelor române în retragere.

Populația totală a teritoriilor cedate la 28 iunie 1940 era de aproximativ 3,2 milioane de locuitori, iar suprafața pierdută de România a fost de circa 50.800 kilometri pătrați.

După anexarea teritoriilor la 28 iunie 1940, autoritățile sovietice au declanșat un proces sistematic de epurare politică, socială și etnică, care a inclus arestări, execuții și deportări în masă.

Dictatul de la Viena, abdicarea lui Carol al II-lea și instaurarea Statului Național-Legionar

Două luni mai târziu, pe 30 august 1940, România a pierdut și Ardealul de Nord, în urma Dictatului de la Viena impus de Germania nazistă și Italia fascistă. Prin acest act, România a cedat 43.492 km² către Ungaria, teritoriu locuit de aproximativ 2,6 milioane de oameni. Guvernul român a fost constrâns să accepte arbitrajul pentru a evita un conflict militar direct.

Pe 7 septembrie 1940, România a cedat și Cadrilaterul (sudul Dobrogei) către Bulgaria, prin Tratatul de la Craiova, sub presiunea Berlinului. Pierderea a fost însoțită de un schimb forțat de populații între cele două țări.

Valul de cedări teritoriale a provocat o gravă criză politică internă. În fața protestelor și a pierderii încrederii publice, regele Carol al II-lea l-a numit pe generalul Ion Antonescu la conducerea guvernului, pe 4 septembrie 1940. La scurt timp, Carol a fost forțat să abdice în favoarea fiului său, Mihai I, pe 6 septembrie. Carol a părăsit țara în ziua următoare.

Pe 14 septembrie 1940, noul conducător al statului, Ion Antonescu, a proclamat instaurarea Statului Național-Legionar, în parteneriat cu Mișcarea Legionară, condusă de Horia Sima. România a intrat astfel într-o nouă etapă politică, marcată de alianța cu Germania nazistă și de abandonarea democrației.

În mai puțin de trei luni, România a pierdut aproape o treime din teritoriu și și-a schimbat complet conducerea și regimul politic.