A murit „tatăl” oii Dolly. Care a fost marele vis al lui Ian Wilmut

Celule stem, medicina regenerativă, organe crescute în laborator pentru a experimenta medicamente şi pentru a întelege diferite boli, dar şi, în viitor, pentru a obţine organe destinate transplanturilor: aceasta este moştenirea lăsată de embriologul Ian Wilmut, care a devenit celebru pentru că a clonat oaia Dolly.

După ce a murit la vârsta de 79 de ani din cauza complicaţiilor Parkinson, a lăsat o amprentă puternică asupra ştiinţei. Naşterea oii Dolly l-a făcut „un titan al ştiinţei”, aşa cum l-a definit Universitatea din Edinburgh, din care face parte Institutul Roslin, unde a lucrat mult timp Wilmut şi în care în 1996 a anunţat lumea de prima clonare a unui mamifer.

Wilmut „a transformat gândirea ştiinţifică a timpului său. Această realizare continuă să alimenteze multe dintre progresele realizate în medicina regenerativă astăzi”, observă vice-rectorul, Sir Peter Mathieson, pe site-ul universităţii. Vestea clonării oaiei Dolly a făcut imediat înconjurul lumii.

Şoarecii, vacile şi taurii, muflonii, maimuţele şi caii au fost clonaţi în anii imediat următori naşterii oii Dolly. De-a lungul timpului, s-au obţinut cocktail-uri de gene şi factori de creştere capabili să determine celulele adulte să regreseze în dezvoltare şi să obţină astfel celule stem pentru tratamente personalizate. Visul lui Wilmut a fost însă să poată creşte organe pentru transplant în laborator.

„Să o naştem pe Dolly a fost ca şi cum ai deschide uşa către o cameră necunoscută, care va dura mult timp pentru a fi explorată”, a spus Wilmut, acum ceva ani, în timpul unei vizite în Italia.

Într-un viitor mai îndepărtat, a spus el, tehnicile care stau la baza clonării ar putea fi folosite pentru a trata boli genetice şi boli degenerative, precum Parkinson, diabet, distrofie musculară, leucemie şi SIDA.