Aproximativ 170.000 de copii de gimnaziu au cel puţin un părinte în străinătate

Cirfele obţinute, prin estimare, de sociologii care au lucrat la elaborarea studiului sunt mult mai mari faţă de datele oficiale, raportate de autorităţile române. Astfel, la sfârşitul lunii iunie 2007, cifrele oficiale furnizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) indicau un număr total de 82.464 copii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, în timp ce studiul "Efectele migraţiei: copiii rămaşi acasă", indică faptul că numai printre elevii claselor V-VIII sunt 170.000 de copii aflaţi în această situaţie.

"Această cifră (cea oficială-n.r.) este mult subdimensionată. Estimările pe datele din acest sondaj relevă o cifră dublă faţă de statistica oficială, numai la nivelul populaţiei şcolare din clasele V-VIII. Astfel, la sfârşitul anului şcolar 2006-2007, atât estimările pe baza declaraţiilor copiilor, cât şi cele pe baza celor făcute de directorii celor 200 de şcoli din eşantion arată că 16-18% dintre elevii de gimnaziu aveau cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate, ceea ce în cifre absolute reprezintă circa 170.000 de elevi din cei aproape un milion înscrişi în clasele V-VIII. Dintre aceştia, aproximativ 35.000 au ambii părinţi plecaţi, 55.000 au doar mama plecată, iar 80.000 au doar tatăl plecat în străinătate. Mai mult, aproximativ trei sferturi dintre elevii de gimnaziu au cel puţin un frate sau o soră, ceea ce face ca cifra copiilor rămaşi acasă să se dubleze", a declarat, la prezentarea studiului, sociologul Alexandru Toth.

Directorul Direcţiei de monitorizare din cadrul ANPDC, Elena Tudor, a admis că numărul copiilor rămaşi fără părinţi este mai mare decât cifra oficială comunicată de ANPDC, mai ales că 600 dintre primării nu au comunicat astfel de date, însă consideră că cifra estimată de sociologi, în studiul Soros, ar putea fi exagerată.

Potrivit aceluiaşi studiu, din punct de vedere al răspândirii geografice, datele arată că regiunile cele mai afectate de fenomen sunt vestul ţării (Banat, Crişana, Maramureş), unde elevii de gimnaziu care au părinţi în străinătate reprezintă 27% din numărul total de elevi şi Moldova, unde procentul similar este de 25%.

Specialiştii susţin că, în cele mai multe dintre cazuri, migraţia părinţilor determină o creştere a nivelului de trai al copilului rămas acasă, întrucât veniturile din străinătate sunt folosite în mare parte la îmbunătăţirea condiţiilor de locuire şi la înzestrarea cu bunuri de folosinţă îndelungată şi, în egală măsură, copiii de migranţi, în special cei cu ambii părinţi plecaţi, călătoresc mai mult în străinătate.

Plecarea părinţilor presupune însă şi o serie de efecte negative, unul dintre acestea fiind faptul că plecarea unuia dintre părinţi determină în unele cazuri o deteriorare a relaţiei copilului cu părintele rămas acasă. Totodată, efecte negative se întâlnesc şi la nivel psihologic.