Nu există însă o singură temperatură exterioară la care încălzirea trebuie pornită în toate locuințele. Mult mai important este cât de rece ajunge efectiv în interior și cât de bine reușește locuința să păstreze căldura.
Organizația Mondială a Sănătății atrage atenția asupra riscurilor asociate temperaturilor interioare scăzute și subliniază importanța unor locuințe care pot menține condiții termice adecvate.
Pentru o locuință obișnuită, un reper practic este temperatura de aproximativ 18-20 de grade Celsius în camerele folosite în mod normal. Dacă temperatura interioară începe să coboare constant sub acest nivel, încălzirea poate deveni necesară pentru confort și pentru menținerea unor condiții adecvate în locuință.
Nu trebuie însă așteptat ca apartamentul să devină foarte rece înainte de a porni centrala.
O locuință bine izolată poate păstra căldura acumulată peste zi chiar și atunci când afară temperaturile scad considerabil. În schimb, într-un apartament slab izolat, cu ferestre care nu etanșează bine sau pereți exteriori reci, temperatura poate coborî rapid după lăsarea serii.
De aceea, termometrul din casă este mai relevant decât temperatura afișată în aplicația meteo.
Nu toate încăperile trebuie încălzite la aceeași temperatură.
În spațiile în care oamenii petrec cea mai mare parte a timpului, o temperatură de aproximativ 20-22 de grade Celsius este, pentru mulți oameni, confortabilă.
Dormitorul poate fi menținut ceva mai rece, în special dacă persoana se simte confortabil astfel. În schimb, camerele în care stau copii mici, persoane în vârstă sau persoane vulnerabile la frig necesită mai multă atenție.
OMS include temperaturile interioare scăzute printre factorii care pot afecta sănătatea, iar calitatea locuinței, izolația și posibilitatea de a încălzi corespunzător spațiul au un rol important.
O greșeală frecventă este să existe o regulă de tipul: „Pornesc căldura când afară sunt 10 grade”.
În realitate, aceeași temperatură exterioară poate avea efecte complet diferite în două apartamente.
De exemplu, dacă afară sunt 10 grade, un apartament situat între alte locuințe poate rămâne confortabil datorită căldurii provenite de la apartamentele vecine. Într-o casă izolată slab, aceeași temperatură exterioară poate duce la răcirea rapidă a camerelor.
Contează și:
OMS subliniază că printre factorii care determină condițiile reci din interior se numără vârsta clădirii, izolarea, costurile încălzirii și caracteristicile sistemului de încălzire.
Dacă temperatura din locuință scade constant, nu este vorba doar despre disconfort.
Pereții, podelele și obiectele din cameră se răcesc la rândul lor. Astfel, chiar dacă pornești ulterior centrala și aerul se încălzește rapid, locuința poate continua să se simtă rece până când și suprafețele interioare acumulează căldură.
O locuință rece și insuficient ventilată poate favoriza, de asemenea, apariția condensului și a umezelii. OMS notează că izolarea și încălzirea adecvată pot contribui la menținerea unor temperaturi interioare sănătoase și pot reduce anumite probleme asociate locuințelor necorespunzătoare.
Asta nu înseamnă că trebuie ținută centrala pornită la maximum toată ziua. Mai important este să eviți ca locuința să ajungă în mod repetat foarte rece.
Pornirea căldurii nu înseamnă automat că trebuie să setezi termostatul la 25-26 de grade.
De fapt, este mai eficient să alegi o temperatură rezonabilă și să încerci să o menții relativ constantă, în funcție de sistemul de încălzire și de caracteristicile locuinței.
Câteva lucruri simple pot ajuta:
Izolația termică este, de asemenea, importantă. OMS arată că îmbunătățirea izolației poate contribui simultan la temperaturi interioare mai bune, reducerea cheltuielilor cu energia și scăderea emisiilor.
Nu există un prag universal valabil pentru toate locuințele.
Pentru confort, multe persoane vor prefera o temperatură mai ridicată, de aproximativ 20-22 de grade Celsius în camerele de zi.
În cazul persoanelor vulnerabile, al copiilor mici sau al vârstnicilor, este important ca locuința să nu devină excesiv de rece. OMS tratează temperaturile interioare scăzute drept un aspect relevant pentru sănătate și pentru calitatea locuirii.
În practică, nu data din calendar ar trebui să decidă momentul pornirii încălzirii.
Într-o toamnă blândă, este posibil ca locuința să rămână confortabilă fără încălzire până mai târziu. În schimb, după câteva nopți reci, temperatura interioară poate coborî suficient de mult încât încălzirea să devină necesară.
Un indicator simplu este să urmărești temperatura din casă dimineața, înainte de a porni orice sursă de căldură. Dacă aceasta ajunge în mod repetat în jurul valorii de 18 grade sau mai jos și începi să resimți frigul, nu mai are prea mult sens să amâni încălzirea doar pentru că este încă începutul toamnei.