"Cărare spre abis" - cartea în care fostul student la Medicină din Timişoara descrie crima comisă alături de Carmen Bejan

Raul Sergiu Florea, fostul student la Facultatea de Medicină din Timişoara condamnat pentru uciderea şi tranşarea unui bărbat, a publicat o carte pe care a scris-o în închisoare şi în care povesteşte cu lux de amănunte viziunea sa asupra crimei.

Cartea "Cărare spre abis" a fost publicată în luna februarie, de Editura Emia din Deva.

Paulina Popa, directorul editurii şi totodată editorul cărţii, povesteşte că a fost contactată de mama tânărului, care i-a oferit manuscrisul şi a rugat-o să-l publice.

"Am citit manuscrisul. Este bine scris şi eu cred că pentru tânăr a fost un soi de vindecare. Ceea ce m-a convins să-l public a fost modul în care şi-a exprimat regretul a tot ceea ce s-a întâmplat. Cartea începe cu coşmarul lui Sergiu - un copil de nouă ani care a visat că descoperă un cadavru într-un hambar părăsit şi care este trezit de vocea mamei. Firul poveştii se continuă cu viaţa copilului şi apoi a adolescentului şi povesteşte cu lux de amănunte crima şi apoi descrie momentul în care a fost tranşat cadravul. La final, tânărul îşi exprimă dorinţa să fie trezit din acest coşmar de vocea mamei", relatează Paulina Popa.

"Cărare spre abis" are 127 de pagini, iar pe verso este fotografia lui Sergiu Florea.

La final, autorul specifică faptul că numele personajelor din carte sunt fictive. Fosta sa iubită, Carmen Bejan, care a fost şi ea condamnată pentru uciderea şi tranşarea lui Trifu Scrott, apare sub numele de Klara.

Pasajele în care Sergiu şi Klara lovesc şi ucid victima sunt descrise cu lux de amănunte. Iniţial, tânăra urma să facă sex contra unei sume de bani cu victima, însă acesta nu a vrut să-i arate suma convenită, motiv pentru care a strigat după ajutor.

"(…) încercase o lovitură. În zadar însă… căci drept replică la acţiunea sa primise o ploaie de pumni în zona capului. Căzuse ca secerat", scrie Florea despre victimă.

Povestea continuă cu victima care şi-a revenit şi i-ar fi ameninţat pe amândoi cu moartea, iar în replică cei doi l-au lovit din nou şi apoi l-au imobilizat cu bandă adezivă.

"Liniştit pe moment, mă întinsesem gândindu-mă la potenţialele decizii pe care le puteam lua (...) Se auziseră sunete ciudate, drept urmare îmi deschisesem ochii. Imaginea îmi captase cu siguranţă întreaga atenţie, căci acum persoana ţintuită la podea în urma loviturilor încasate era mult diferită faţă de cum eu o lăsasem. Se pare că fata «inocentă» Karla avusese un moment de cădere psihică şi înjunghiase bărbatul de mai multe ori", mai scrie în carte.

Volumul continuă cu discuţii între cei doi, care hotărăsc să scape de cadavru.

"Secţionasem picioarele fără prea mare efort, iar sângele ce deja se coagulase la acel nivel nu-mi crease defel probleme. Încercaserăm să forţăm trupul să intre în geamantan, dar fusese în zadar (...) - Greu de tot, acum trebuie să-i tăiem şi gâtul, o anunţasem pe Karla dezgustat. De parcă nu era de ajuns...".

După ce au încercat să scape de cadavru, tânărul a mers în parc şi a luat decizia să se sinucidă.

"Părăsisem agale şi eu acel loc, îndreptându-mă spre un parc. Încercasem din răsputeri să mă reculeg, cu toate că circumstanţele nu-mi fuseseră deloc favorabile. Dar şi până cea mai neînsemnată idee părea a mă fi părăsit, lăsându-mă într-un vag absolut. Ocupasem loc pe o bancă situată mai în periferia parcului, acolo unde în minte mi se înfăţişaseră două alternative, ambele negative. Prima însemna să mă prezint numaidecât poliţiei, să explic totul aşa cum se întâmplase şi să fiu resemnat cu o pedeapsă ce însemna ani buni din frumoasa mea viaţă, pe care doar atunci începusem să o apreciez. Cea de-a doua însă, reprezenta sfârşitul tuturor problemelor prin pedeapsa supremă… prin sinucidere", scrie Florea.

La final, tânărul îşi exprimă dorinţa de a fi trezit din coşmar.

"Voi căuta calea, poate se va repeta o TREZIRE similară visului din copilărie, cel în care o voce strigă: - Sergiu! Trezeşte-te, mamă… ai avut un coşmar. Ce mult aştept şi acum acele cuvinte ale mamei mele. Aştept să o strâng în braţe, sărutându-i mâinile şi trăgându-mi sufletul, trezit din coşmar", scrie el.

Directorul Editurii Emia spune că volumul a fost publicat în 300 de exemplare, cele mai multe dintre ele fiind luate de mama tânărului, care le-a oferit oamenilor din satul unde a locuit băiatul, dar şi angajaţilor de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Arad, unde este încarcerat tânărul.

"Această carte a fost pusă în vânzare doar în librăria editurii, care este în Deva, şi în bibliotecile virtuale. Majoritatea celor care au cumpărat-o sunt studenţi la Drept sau jurişti", a declarat Paulina Popa.

Potrivit acesteia, tânărul lucrează în acest moment la o altă carte, una în care povesteşte viaţa mamei sale.

"Nu se ştia în penitenciar că lucrează la o carte, am aflat după ce a apărut la editură. Deţinutul nu a solicitat administraţiei sprijin şi nu şi-a exprimat dorinţa de a participa la activităţi de club literar. Presupunem că pe măsură ce a scris a trimis paginile familiei prin intermediul scrisorilor, iar familia le-a dus unei edituri", a declarat purtătorul de cuvânt al Penitenciarului de Maximă Siguranţă Arad, Eduard Magold.

Conform sursei citate, deţinutul nu avea obligaţia să anunţe un astfel de proiect personal.

În vara anului 2009, cadavrul tranşat al unui bărbat a fost găsit într-o maşină aflată în faţa unui cămin studenţesc din Timişoara.

Sergiu Florea şi Carmen Bejan, pe atunci în vârstă de 20 de ani şi studenţi la Universitatea de Medicină din Timişoara, au fost arestaţi în 2 august 2009.

Sergiu Florea a fost arestat sub acuzaţia de omor, iar Carmen Bejan pentru complicitate la omor, încadrarea juridică fiind schimbată ulterior şi pentru ea, în omor. Totodată, cei doi au fost supuşi unei expertize psihologice la Institutul de Medicină Legală "Mina Minovici", care să ateste dacă au avut sau nu discernământ în momentul în care au comis crima.

Sergiu Florea şi Carmen Bejan au fost trimişi în judecată, în luna noiembrie 2009, pentru omor deosebit de grav şi profanare de morminte, ultima încadrare făcând referire la faptul că cei doi l-au tranşat pe bărbatul pe care l-au ucis.

În mai 2010, cei doi tineri au fost condamnaţi de Tribunalul Timiş la câte 16 ani de închisoare cu executare, sentinţa fiind atacată cu recurs, care s-a judecat la Curtea de Apel Timişoara.

În 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timişoara i-a condamnat pe Carmen Bejan şi Sergiu Florea la 20 de ani de închisoare cu executare. Totodată, instanţa i-a obligat pe aceştia să plătească familiei victimei despăgubiri materiale de 20.000 de euro. Decizia a fost însă atacată.

În iunie 2011, instanţa supremă i-a condamnat definitiv pe Carmen Bejan şi Sergiu Florea la 20 de ani de închisoare cu executare. Atunci, instanţa supremă a respins recursurile celor doi studenţi, astfel că aceştia au rămas cu condamnarea primită la Curtea de Apel Timişoara.

Între timp, Carmen Bejan a rămas însărcinată în penitenciar, tatăl copilului fiind un fost deţinut, eliberat în primăvara acestui an. De altfel, în aprilie, Carmen Bejan şi tatăl copilului pe care ea îl va naşte, Claudiu Şatran, s-au căsătorit în Penitenciarul Arad.