CNSAS: Listele celor cumpăraţi din România, liste ale lui Schindler şi de cumpărături ale dictatorilor - Mediafax

CNSAS: Listele celor cumpăraţi din România, liste ale lui Schindler şi de cumpărături ale dictatorilor

Directorul de Investigaţii al CNSAS, Germina Nagâţ, a declarat, joi, într-o conferinţă, că listele de germani şi evrei cumpăraţi din România pot fi privite ca nişte liste ale lui Schindler, dar nu trebuie uitat că au fost şi liste de cumpărături ale dictatorilor.

908 afişări

Imaginea articolului CNSAS: Listele celor cumpăraţi din România, liste ale lui Schindler şi de cumpărături ale dictatorilor

CNSAS: Listele celor cumpăraţi din România, liste ale lui Schindler şi de cumpărături ale dictatorilor (Imagine: Shutterstock)

Germina Nagâţ a participat, joi, la conferinţa "Acordurile secrete - Istoria emigraţiei asistate a etnicilor germani din România", organizată de Fundaţia Konrad Adenauer. La eveniment a fost prezent avocatul german Heinz-Günther Hüsch, fost negociator din partea Republicii Federale Germane.

Nagâţ a prezentat o serie de documente din dosare ale Fondului Operaţiuni Valutare Speciale - Arhiva ICE Dunărea, preluat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) de la Serviciul de Informaţii Externe (SIE) în luna martie a acestui an.

 

Tocmeala pe cap de om, începută simultan cu cea pe cap de vită

"Dosarul SIE 2871, preluat la 12 martie, consemnează un episod de la care cred că putem porni în încercarea de a înţelege cum a început totul. În mai '58, Rezidenţa română a Securităţii din Londra a trimis la Bucureşti informarea că s-a perfectat închirierea unui avion pentru transportul a 11 porci rasa Landrace, achiziţionaţi prin intermediul unui comerciant britanic pe nume Henry Jacober, nume conspirativ Kraus. Îl putem considera personajul central în iniţierea şi extinderea combinaţiei operative prin care Securitatea a extirpat din corpul naţiunii române sute de mii de oameni, majoritatea aparţinând comunităţilor evreieşti şi germane", a spus directorul de Investigaţii al CNSAS.

Henry Jacober s-a născut în 1900 în Moravia, pe teritoriul fostului Imperiu Habsburgic, şi emigrat în Anglia în anii '30. Era un om de afaceri de succes, bun cunoscător al României dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. În 1958, era director al unei firme cu sediul la Londra şi avea relaţii comerciale foarte solide cu Ministerul Agriculturii, cu Ministerul Comerţului şi numeroase întreprinderi din Republica Populară România. Vorbea ezitant, dar înţelegea bine limba Română. În discuţiile libere cu partenerii de la Bucureşti, cei mai mulţi ofiţeri de Securitate sub acoperire, se declara antimonarhist şi mare admirator al evoluţiilor politice din România, a relatat Nagâţ.

Astfel, în mai 1958, el face o primă achiziţie de porci Landrace, sub acoperire. La un an după această primă tranzacţie reuşită, în mai 1959, într-un raport al Direcţiei I se menţionează că deputatul englez John Plats a intervenit pe lângă autorităţile române să permită plecarea din ţară a unei familii de evrei. Iniţial, lui Jacober, care susţinea că vorbeşte în numele deputatului englez, i s-a răspuns că această problemă nu e de competenţa Ministerului Comerţului, dar se vor transmite, totuşi, numele persoanelor care interesează.

În septembrie '59, Bery Bernard, cetăţean român, trimite Ministerului de Interne un memoriu în care cere eliberarea din închisoare a tatălui său, condamnat în '54 la muncă silnică pentru trafic de valută. În memoriu, el se oferă să plătească statului român 10.000 de dolari despăgubiri şi precizează că banii provin de la rudele din străinătate care doresc nu doar scoaterea persoanei din închisoare, ci şi acordarea de viză pentru a emigra în Israel. Propunerea lui Bernard a fost acceptată, s-a indicat banca, urmând ca destinatarul să ridice contravaloarea în lei, a mai spus Nagâţ.

"Aceasta pare să fie prima viză eliberată contra cost, cu aprobare la nivel foarte înalt şi care, amănunt esenţial după părerea mea, nu a vizat numai eliberarea paşaportului, ci şi eliberarea din închisoare", a spus Germina Nagâţ.

După ce a tranzacţionat cu succes şi alte importuri de porci, găini, bovine şi alte mărfuri, în aprilie 1960, Securitatea notează despre Jacober că, în urma discuţiilor purtate la Londra, "s-au stabilit următoarele: la sosirea primului transport de vite sau de oi în ţară să i se acorde viza de ieşire lui Muntzer, deoarece Jacober nu primeşte niciun ban până la plecarea lui Muntzer, se va da drumul rudelor lui Bery Marcu după sosirea oilor Corriedale, să fie eliberat şi să i se dea drumul din ţară lui Bery după primirea taurilor Zebu".

"Documentele din care am citat surprind momentul în care a început, ca între adevăraţi oameni de afaceri, tocmeala pe cap de om, simultan cu tocmeala pe cap de vite. Tratativele comerciale pentru vite, oi şi porci s-au purtat deci la început la un loc cu cele pentru eliberarea de oameni şi sunt consemnate în acelaşi documente. După animale, în care au intrat şi căţei din rasa Collie, Securitatea i-a cerut lui Jacober furaje, instalaţii de muls, maşini pentru fabricarea de medicamente şi altele", a mai arătat Germina Nagâţ.

În schimb, a continuat ea, în noiembrie '61, regula de bază era că, de preferinţă "combinaţiile se efectuează contra numerar". Interesate de mărfuri speciale şi în egală măsură de bani, autorităţile române au dat fără ezitare vizele cerute "pentru restabilirea relaţiilor normale cu Jacober, cât şi pentru noi eventuale combinaţii", a citat directorul de Investigaţii al CNSAS din documentele prezentate.

În timp ce listele cu nume pentru care se intervenea deveneau mai lungi, "puterea de la Bucureşti a avut şi un prim şi singular până acum frison etic", spune Nagâţ. În iulie '60, "se cere Rezidenţei Londra să ia atitudine fermă împotriva propunerilor lui Jacober de a scoate români din ţară. Se arată că, în afară de oi Merinos australian şi porci Landrace danez, alte rase nu interesează. Jacober să facă noi propuneri legate de obţinerea acestor rase, dar să nu includă români în combinaţia operativă", potrivit documentelor.

Graţierile şi vizele s-au decis la vârf

Majoritatea solicitărilor de la începutul anilor '60 au vizat nu doar eliberarea de vize, ci şi ieşirea din închisoare.

"Se dau decrete de graţiere pentru persoanele condamnate aflate pe listele lui Jacober şi sunt graţiaţi nu doar cei condamnaţi pentru delicte de drept comun - speculă, trafic cu aur şi valută şi altele, ci şi cei cu delicte grave şi cu sentinţe de 10 - 15 ani de muncă silnică, pentru crimă de înaltă trădare sau trădare de patrie. Această disponibilitate pentru graţieri, contra cost, se petrece într-o perioadă în care puşcăriile din România sunt arhipline. Sute de mii de oameni erau întemniţaţi. Se pare că acst criteriu al banilor a funcţionat şi în registrul ideologic. Graţierile şi vizele s-au decis la vârf, toate, cu viza lui Alexandru Drăghici", a mai relatat Nagâţ.

Securitatea şi-a luat şi măsuri de precauţie în ce priveşte riscul de imagine. Astfel, în mai '61, Securitatea îi pune lui Henry Jacober în faţă, la Bucureşti, un angajament olograf care are următorul conţinut: "voi face tot ceea ce este necesar pentru ca niciuna din persoanele care pleacă în urma intervenţiei mele să nu discute, să nu întreprindă şi să nu acţioneze vreodată în detrimentul României sau împotriva intereselor şi prestigiului statului român", potrivit documentelor citate de Gemina Nagâţ.

Printre beneficiarii eliberării din închisoare şi ai primirii de vize contra cost, în principal evrei, în octombrie '61 apar primele liste cu cetăţeni de etnie germană, a mai spus Nagâţ, citând dintr-o telegramă trimisă de Jacober de la Hotel Imperial din Viena: "Am semnat acordul cu Munich privind 500 de persoane, aşa cum am promis la Bucureşti. Trebuie să am toate numerele de paşaport şi majoritatea acestora plecate până cel târziu 15 octombrie. Altfel nu pot efectua plata aşa cum ne-am înţeles".

Printre aceşti 500 de etnici germani sunt numeroase persoane condamnate pentru trădare, omisiune de denunţ sau simpli membri, foşti membri, ai Grupului Etnic German, care au reuşit să părăsească România la 31 octombrie '61, a subliniat Germina Nagâţ.

Ulterior negocierilor, pentru emigrarea etnicilor germani s-au ocupat succesiv avocaţii Ewald Garlepp, până în 1967, şi apoi Heinz-Günther Hüsch, până la Revoluţie.

Autoturisme şi brichete de masă din cristal, la schimb cu paşapoartele

"Este cert că în urma aplicării «metodei Jacober», două comunităţi etnice cu o prezenţă de sute de ani, cu o contribuţie inestimabilă pentru cultura şi pentru viaţa societăţii româneşti, au fost pur şi simplu extirpate, înstrăinate prin tranzacţii la nivel înalt", a declarat Germina Nagâţ.

În ceea ce priveşte suma totală încasată în urma emigrărilor, aceasta a spus că nu a fost deocamdată estimată.

Într-un document destinat lui Emil Bobu se notează, pentru emigrările din perioada decembrie '74 - februarie '75, România urma să preia de la Edward, numele conspirativ al lui Husch, suma de 3,5 milioane de mărci. Din alt document reiese că, pentru emigrările din perioada iulie '73 - decembrie '75, s-au predat 29 de milioane de mărci. Din această sumă, 17 milioane de mărci au fost depuse la Banca Română de Comerţ Exterior şi 11 milioane într-un cont special. Trebuiau să migreze 20.000 de nemţi, au emigrat 14.000. Se face precizarea în documentul destinat lui Emil Bobu că nemţii refuză să achite diferenţa dacă nu se iau măsuri pentru a fi atins numărul stabilit de plecări, a mai relatat Nagâţ.

Dincolo de bani, pe lista de cumpărături a dictatorilor români Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu nu au fost doar animale de rasă şi credite preferenţiale, a mai spus Nagâţ.

"La schimb cu paşapoartele s-au cerut autoturisme, mai ales germane, maşini de pompieri, autosanitare, cabinete dentare, analizatoare de sânge, diverse alte instalaţii, dar şi mărfuri cât se poate de frivole a căror destinaţie nu putea fi decât satisfacerea mofturilor de ţoapă ale elitei politice de la Bucureşti: fântâni arteziene electrice, genţi Samsonite cu accesorii de pescuit, brichete de masă din cristal, scrumiere cu buton, trusă de manichiură etc", a precizat ea.

Libertatea oricui ar fi fost de vânzare

Germina Nagâţ a mai arătat că, din cele expuse, rezultă, în opinia ei, mai multe lucruri.

Faptul că primele persoane care au părăsit ţara prin filiera Jacober erau persoane condamnate sau aflate sub o pedeapsă administrativă cu caracter politic arată că, în plină teroare, standardele ideologice ale luptei de clasă se puteau relaxa la nevoie, dacă se plătea preţul corect.

Pe liste s-au regăsit şi români, e drept că mai puţini, dar nu pentru că vânzătorii de vize erau patrioţi, ci pentru că pe români nu avea cine şi cu ce să-i cumpere, a mai spus Nagâţ.

În al treilea rând, considerentele umanitare şi patriotice care au fost reale pentru partenerii externi şi i-au făcut să-şi salveze conaţionalii cu orice preţ, la propriu, au lipsit cu desăvârşire din combinaţia operativă a Securităţii, a continuat Gemina Nagâţ.

"Nici considerentele umanitare exprimate de formula «reîntregirea familiei», nici cele politice, de deschidere către lumea democratică şi către vest, nu au fost cele care au generat marele exod, ci lăcomia, lăcomia frustă, foamea de bani, care nu se puteau obţine pe căile cinstite decât mult mai greu şi mult mai lent. Am convingerea că puterea de la Bucureşti ar fi vândut pe oricine, de orice etnie ar fi fost, dacă i s-ar fi oferit destui bani. Libertatea oricui ar fi fost de vânzare, fără niciun rabat, dacă s-ar fi găsit cumpărătorul potrivit", a declarat Nagâţ.

După ce Heinz-Günther Hüsch a declarat în conferinţă că statul german nu a vrut să existe liste ale persoanelor care urmau să fie răscumpărate, pentru că aceasta ar fi presupus un proces de selecţie şi ar fi însemnat ca unii să fie privaţi de drepturi, răspunzând unei întrebări, Germina Nagâţ a precizat, alături de avocatul german, că existau cazuri speciale pentru care interveneau politicieni germani, dar şi din alte ţări occidentale, însă listele masive cu numele celor care urmau să primească paşaport erau întocmite de Securitate.

Securitatea a umplut puşcăriile cu creierele din România

"Dintre toate poncifele pe care le auzim de la securişti, inclusiv de la actorii principali ai acţiunilor 'Peregrinii', 'Reuperarea', 'Moştenirea', 'Comisionul' şi cum s-au mai numit ele, cel mai absurd şi mai cinic mi se pare acela conform căruia puterea ar fi pretins, în mod legitim, banii în schimbul vizelor, fiindcă statul a investit în educaţia cetăţenilor, motiv pentru care şi preţul libertăţii, vezi Doamne, era diferenţiat în funcţie de studii. Cinismul vine din faptul că, deşi securiştii pretind că nu doreau decât să protejeze un capital uman extrem de valoros, tot ei sunt cei care au avut grijă ca aceste fiinţe să meargă întâi la închisoare. Dacă creierele din România preţuiau atât de scump, mi-e foarte greu să înţeleg de ce mai întâi Securitatea a umplut cu ele puşcăriile şi abia pe urmă aeroporturile şi gările", a mai spus Germina Nagâţ.

Totodată, a arătat ea, argumentul este absurd pentru că, dacă statul ar fi dorit cu adevărat să împiedice fenomenul brain drain, ar fi reglementat de la bun început situaţia printr-o lege, ar fi actualizat tarifele periodic şi ar fi aplicat tuturor aceeaşi unitate de măsură. Însă documentele arată că, după calculul parităţii marcă - dolar, echivalarea studiilor cetăţenilor evrei şi cetăţenilor germani era cât se poate de arbitrară şi în orice caz varia de la un grup etnic la altul.

"Dosarele de urmărire arată nu doar la ce chinuri au fost supuşi titularii cererilor de emigrare - supravegheaţi acasă, la serviciu, scoşi dintr-un loc de muncă şi mutaţi într-un loc sub calificarea lor până la sosirea paşaportului, hărţuiţi şi intimidaţi, şi la asta se adaugă vânzarea caselor şi a bunurilor înainte de părăsirea României, autoturisme şi valori care au intrat prin extorcare în visteria statului. Informatorii dirijaţi pe lângă amatorii de paşapoarte au fost special dirijaţi să observe dacă persoana vinde lucruri din casă sau dacă-şi vinde casa. Ideea era ca la plecare să aibă un bagaj cât mai sumar. Nu de puţine ori proprietarii au fost păcăliţi să-şi cedeze casele ofiţerilor sub acoperire, prin false acte de vânzare - cumpărare, în schimbul unei vize care fusese deja plătită de partenerii externi şi răsplătită uneori", a mai relatat directorul de Investigaţii al CNSAS.

Potrivit Germinei Nagâţ, "listele de germani şi de evrei cumpăraţi din România pot fi privite ca nişte liste ale lui Schindler, dar în acelaşi timp nu trebuie să uităm că au fost şi liste de cumpărături ale dictatorilor".

"Cu oameni, s-au primit la schimb animale de rasă, maşini, tehnologie, arme, tehnică operativă cu care erau supravegheaţi alţi oameni, credite cu dobânzi idilice. Cu oameni s-a decontat altfel spus progresul economic, cu ghilimelele de rigoare, progresul cât se poate de iluzoriu al unei ţări din care sate şi regiuni întregi au rămas pustii şi din care s-a evacuat în sens fizic istoria", a mai declarat Germina Nagâţ, punând în final întrebarea "Poţi să spui că ai eliberat oameni dacă i-ai tratat ca pe o marfă?".

Mai mulţi cercetători din CNSAS - Florica Dobre, Florian Banu, Luminiţa Banu şi Laura Stancu - au publicat în 2011 volumul "Acţiunea «Recuperarea». Securitatea şi emigrarea etnicilor germani din România (1962-1989)".

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Taguri:
NAGÂŢ ,
EMIGRARE ,
SECURITATE

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax SA.