Prima pagină » Editorialiștii » COMENTARIU Lelia Munteanu. Ziua Bunicilor

COMENTARIU Lelia Munteanu. Ziua Bunicilor

COMENTARIU Lelia Munteanu. Ziua Bunicilor
Lelia Munteanu
20 apr. 2021, 21:06, Social

Începând din 25 iulie, în fiecare an, în ultima duminică a lunii iulie, Biserica Romano-Catolică, la iniţiativa Papei Francisc, va celebra Ziua Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor. Mă bucur pentru toţi cei care mai au bunici.

Tot într-o zi de 25 iulie, în urmă cu opt ani, la doar patru luni după intronizare, Suveranul Pontif a vorbit despre eutanasia culturală: „Această civilizaţie globală a mers prea departe, prea departe, pentru că aşa se manifestă cultul construit în jurul zeului banilor, încât asistăm la dezvoltarea unei filosofii şi a unei practici de excludere a celor două extreme ale vieţii care constituie speranţele din fiecare comunitate. Bătrânilor nu li se arată grijă, pentru că nimănui nu-i pasă de ei. Dar e vorba aici de eutanasie culturală. Nimeni nu-i lasă să vorbească sau să acţioneze”.

Întrebat dacă se simte stânjenit de Papa Emerit şi predecesorul său, Benedict al XVI-lea, Francisc a declarat: „Nu mă deranjează. E ca şi cum ai avea un bunic înţelept acasă; poţi să ceri un sfat”.

În octombrie 2015 a dedicat bunicilor o cateheză, în care mărturisea: „Încă păstrez ca pe o comoară cuvintele pe care mi le-a scris bunica în ziua hirotonirii… Într-o societate care trece cu vederea şi chiar se leapădă de bătrâni, fie ca Biserica să le recunoscă darurile şi contribuţia (…)”.

În mai 2019, în călătoria apostolică pe care a întreprins-o în România, Papa Francisc a fost impresionat, la Iaşi, de imaginea unei bunici cu nepoţelul în braţe (foto): „Vreau să vă rămână spusă o experienţă pe care am trăit-o în timp ce intram în Piaţă. Era o femeie înaintată în vârstă, destul de vârstnică, o bunică. Avea în braţe un nepoţel de vreo două luni, mai mult sau mai puţin, n-avea mai mult. Când am trecut, mi l-a arătat. Surâdea. Şi surâdea cu un surâs de complicitate, ca şi cum mi-ar fi spus . M-am emoţionat pe moment şi n-am avut curajul să merg şi s-o aduc aici, în faţă. De aceea vă povestesc. Bunicii visează atunci când merg înainte, graţie nepoţilor care au curaj atunci când îşi iau rădăcinile de la bunici”.

 

Recomandarea video

Am observat că ne citești din . Avem o versiune dedicată acestei țări. Vrei să o încerci?
Da