COMENTARIU Sorin Avram | Bâlbâielile GCS şi INSP merită atenţia procurorilor

Astăzi, Institutul Naţional de Sănătate Publică a anunţat că în Capitală rata de infectare este de 3,11 la mia de locuitori, în vreme ce Grupul de Comunicare Strategică a vorbit despre o rată de infectare de doar 2,69 la mie. La scurt timp, INSP a revenit: rata de infectare este, de fapt, de 2,65 la mie. Totuşi, care date ar trebui luate de bune: cele din prima comunicare a INSP, cele din comunicatul GCS ori cele din cea de-a doua comunicare a INSP? Şi se mai miră autorităţile că populaţia nu mai ia în serios apelurile şi comunicările pe care le face.

Bâlbâiala în ceea ce priveşte comunicarea poate avea o explicaţie politică: la o rată de infectare de peste 3 la mie şcolile ar fi intrat automat în ”scenariul roşu”, autorităţile ar fi fost nevoite să ia şi alte măsuri restrictive, care ar fi putut duce la blocarea Capitalei, iar desfăşurarea alegerilor pe 6 decembrie ar fi fost pusă sub semnul întrebării.

Cei care lucrează cu datele privind pandemia ar trebui să ştie că în conformitate cu articolul 404 din Codul Penal, ”comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani”. Or, chestiunile de sănătate publică ţin de siguranţa naţională.

Când vorbim despre datele referitoare la pandemie, lângă articolul 404 ar merge pus şi articolul 352, care a arată că ”nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă”.

Având prevederile din Codul Penal la îndemână, procurorii ar trebui să vadă dacă datele privind sănătatea publică au fost falsificate şi dacă da, dacă lucrul acesta s-a făcut intenţionat sau din greşeală. Indiferent de rezultatul unei eventuale anchete, un lucru este cert: cele două organisme se compromit de la o zi la alta şi scad încrederea populaţiei în autorităţi, tocmai într-o perioadă în care încrederea în acestea ar fi trebuit să fie la un nivel cât mai ridicat.