Curtea Constituţională despre Legea caselor naţionalizate

Curtea Constituţională (CC) a decis că persoanele cărora li s-a recunoscut prin hotărâre irevocabilă dreptul de proprietate asupra unui imobil ce cade sub incidenţa Legii 10/2001 nu pot fi obligate la restituirea acestora.
Curtea Constituţională despre Legea caselor naţionalizate
20 oct. 2008, 16:29, Social

În cazul în care imobilul a fost vândut în baza Legii 112, proprietarul iniţial are dreptul numai la măsuri reparatorii, prin echivalent pentru valoarea de piaţă corespunzătoare stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.

De asemenea, dacă respectivele persoane au primit despăgubiri în baza Legii 112, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflaţie, şi valoarea corespunzătoare de piaţă a imobilului.

Chiriaşii care au cumpărat imobile în baza Legii 112 şi ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuinţe de către consiliile locale sau de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei.

Sumele plătite de aceste persoane pentru cumpărarea imobilului naţionalizat şi care ulterior a fost restituit proprietarului, constituie, prin actualizare la nivelul pieţei, avans la noul imobil, pe care au dreptul să îl cumpere de la stat.

Preşedintele Traian Băsescu a cerut, în luna august, Parlamentului, reexaminarea legii de modificare a legii caselor naţionalizate, iniţiată de parlamentari ai PC, considerând că actul normativ este echivoc şi imprecis şi conţine formulări neclare, consfiinţeşte actele de naţionalizare deoarece exclude de la restituirea în natură a terenurilor aferente imobilelor înstrăinate în temeiul Legii 112.

Textele adoptate în 8 octombrie de către Parlament au fost reclamate de PDL la Curtea Constituţională, care va lua în discuţie în 12 noiembrie sesizarea politicienilor.

Curtea Constituţională a constatat, într-o decizie din 9 octombrie, că articolul 47 din Legea 10/2001 este neconstituţional, fiind contrar principiului garantării şi ocrotirii proprietăţii astfel cum este consacrat de articolul 44 din legea fundamentală, fiind încălcat dreptul de proprietate al dobânditorului de bună-credinţă în condiţiile Legii 112/1995.

Articolul 47 – "Persoanele îndreptăţite, precum şi persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluţiilor pronunţate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condiţiile prezentei legi".

Astfel, arată CC, persoanele fizice şi persoanele juridice cărora li s-a recunoscut şi consolidat prin hotărâre judecătorească irevocabilă dreptul de proprietate asupra unui imobil ce cade sub incidenţa Legii 10/2001 nu pot fi obligate la restituirea acestora, atâta timp cât această măsură nu are o justificare serioasă, întemeiată pe o cauză de utilitate publică, în sensul articolul 44 alin.(3) din Constituţie.

Articolul 47 din Legea 10/2001 se referă la persoanele îndreptăţite care au formulat acţiuni în justiţie, pe calea dreptului comun, având ca obiect bunuri imobile preluate abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice – aşa cum sunt acestea definite prin articolul 2 coroborat cu articolul 6 din lege -, acţiuni care au fost respinse prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Potrivit textului de lege criticat, indiferent dacă respingerea acţiunii a fost făcută prin pronunţarea asupra fondului cauzei sau pe cale de excepţie, persoanele îndreptăţite vor putea solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent în condiţiile Legii 10/2001.

Totodată, Curtea reţine că, potrivit articolului 2 alin.(2) din Legea 10/2001 persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.