Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat vineri două documente din 1986 care ilustrează efectele politicii economice promovate în ultimii ani ai regimului comunist.
Potrivit CNSAS, în anii ’80, regimul Nicolae Ceaușescu a orientat producția către export pentru obținerea de valută și achitarea datoriei externe, iar consumul intern era puternic raționalizat. Produsele destinate exportului aveau o calitate superioară celor destinate pieței interne, întrucât trebuiau să concureze pe piețele occidentale.
Primul document, din luna octombrie 1986, întocmit de Inspectoratul Județean Alba al Ministerului de Interne, raporta stocuri importante de unt destinat exportului în URSS. Potrivit raportului, Întreprinderea de Industrializarea Laptelui din Alba Iulia avea depozitate 73 de tone de unt la Satu Mare, alte 7 tone într-un alt depozit din același oraș, 80 de tone în depozitul frigorific portuar din Constanța și încă 130 de tone în propriile spații.
Cu toate acestea, exista o problemă: termenul de garanție de 90 de zile expirase pentru o cantitate importantă de unt. În aceste condiții, conducerea unității hotărâse „să înlocuiască etichetele cu data fabricației cu alte etichete cu o dată mai recentă”. Raportul avertiza însă că „există riscul returnării mărfii de către partenerul extern, întrucât untul și-a schimbat culoarea și gustul”.
O lună mai târziu, situația devenise critică. Cel de-al doilea document, din noiembrie 1986, menționează că Întreprinderea din Alba Iulia avea deja 170 de tone de unt destinat exportului, dintre care aproximativ 90 de tone depășiseră termenul de garanție. Prin urmare, această cantitate nu mai putea fi exportată.
Întreprinderea solicitase Centralei industriei laptelui din București aprobarea de a vinde acest unt pe piața internă pentru a evita pierderea totală. Cu toate acestea, răspunsul nu a mai venit.
„Conducerea întreprinderii a solicitat Centralei industriei laptelui din București aprobare pentru reanalizare și desfacere pe piața internă a acestei cantități dar nu s-a primit o asemenea aprobare, existând riscul degradării untului”, se arată în documentul publicat de CNSAS.
Cantitățile mari de unt destinate exportului zăceau în depozite, întrucât nu mai existau beneficiari externi. În aceste condiții, situația se răsfrângea și asupra angajaților, întrucât nerealizarea planului de vânzări ducea și la diminuarea salariilor acestora.
Securitatea nota cu îngrijorare „starea de nemulțumire” a personalului care vedea cum hrana putrezește sub ochii lor în timp ce copiii lor nu aveau ce mânca.