Oraș al morților, sub un spital istoric din centrul Milanului cu rămășițele a peste 10.000 de pacienți din secolul XVII. Ce arată analizele despre populația acelor vremuri

„A fost primul spital laic cunoscut din Europa”, a declarat istoricul Folco Vaglienti, de la Universitatea din Milano. „Spre deosebire de instituțiile religioase ale vremii, primea oameni de orice etnie sau religie, marcând o schimbare semnificativă spre o abordare mai universală a vindecării”, citează The New York Times.

În 2018, Mirko Mattia, bioarheolog la Universitatea din Milano, a început împreună cu o echipă de cercetare să examineze rămășițele descoperite în cripte. În cadrul unui proiect aflat încă în desfășurare, cercetătorii studiază oasele pentru a înțelege mai bine starea de sănătate, alimentația și consumul de substanțe al celor mai săraci locuitori ai Milanului din secolul al XVII-lea.

Prin tratamentele și terapiile sale inovatoare, Ca’ Granda era considerat unul dintre cele mai avansate spitale din Europa. Clădirea avea patru aripi dispuse în jurul bisericii centrale, Chiesa della Beata Vergine Annunziata, oferind îngrijiri specializate în saloane dedicate fracturilor, tuberculozei și altor afecțiuni.

Spitalul dispunea de o infrastructură completă: sistem de canalizare, bucătării, spălătorii, farmacii și chiar o gheațărie. În anii 1600, sub biserică a fost construită o criptă compusă din 14 camere, fiecare de aproximativ doi metri înălțime, acoperind o suprafață de peste 360 de metri pătrați. Acestea funcționau ca un cimitir subteran al săracilor. După ridicarea unei plăci grele de granit din podeaua bisericii, trupurile erau aruncate în camerele boltite din cărămidă. În timp, cadavrele se acumulau formând un morman conic, numit talus cone — un fel de piramidă a morților care se lărgea la bază și se îngusta spre vârf.

Ajutor de încălzire și supliment pentru energie 2025–2026: cine poate beneficia și când se fac plățile | ANPIS: Două milioane de ajutoare și suplimente acordate sezonul trecut

Bărbat din Turda, prins în flagrant în timp ce vindea o armă pentru 1.200 de euro

Când un asemenea morman atingea tavanul și nu mai putea primi alte corpuri, era deschisă o nouă cameră subterană. Straturile inferioare conțineau schelete complete, dar cele superioare erau un amestec haotic de oase, țesut uman descompus și praf osos. Această dezordine reflecta folosirea îndelungată a criptei și nevoia constantă a spitalului de a face loc pentru noi decedați.

Cripta fusese gândită ca un loc temporar de depozitare

Combinând registrele pacienților de la Ca’ Granda cu Mortuorum Libri — registrul morților al orașului păstrat în Arhivele de Stat din 1451 — cercetătorii au descoperit că în osuar se află rămășițele bărbaților și femeilor de toate vârstele, de la fetuși până la bătrâni. Estimările inițiale arată un număr disproporționat de mare de bărbați, chiar și în secțiile de îngrijire, care aveau alocate mai mult spațiu.

Cripta fusese gândită ca un loc temporar de depozitare a cadavrelor, până când acestea se descompuneau suficient pentru a fi mutate într-un cimitir la marginea orașului. Însă planul a fost zădărnicit de mediul umed și prost ventilat, agravat de inundațiile periodice și de apropierea unui strat acvifer, care împiedicau descompunerea.

Mai mulți factori au dus la închiderea criptei în 1693: conservarea neobișnuită a cadavrelor în camerele reci și umede, dificultatea de a le recupera și un miros atât de puternic încât făcea măicuțele din biserică să leșine. În 1697 a fost deschis un nou loc de înhumare, Rotonda della Besana, folosit timp de încă o jumătate de secol.

Cercetătorii spitalului și ai Universității din Milano au început studiul criptei în 2010, iar săpăturile efective au debutat opt ani mai târziu. Artefactele descoperite au fost puține, întrucât Ca’ Granda era cunoscut pentru faptul că vindea hainele și obiectele personale ale morților. Totuși, echipa a descoperit cu surprindere un grup de cinci monede de aur vechi de 400 de ani, provenite din Veneția, Spania și Franța, aflate sub un strat de schelete.

Dr. Mattia a exclus posibilitatea ca banii să fi provenit din buzunarele morților, deoarece pacienții erau dezbrăcați complet și înfășurați în cearșafuri înainte de a fi coborâți în camere. El a emis ipoteza că un negustor ambulant, temându-se de furt în timpul spitalizării, a înghițit monedele — o încercare fatală de a-și ascunde averea.

„Ceea ce e ciudat este că Ca’ Granda primea doar persoane nevoiașe”, a spus Mattia. „Înainte de a fi internați, pacienții trebuiau să treacă printr-un proces de triere și să declare: «Sunt sărac».”

Cercetătorii au descoperit urme de droguri, inclusiv canabis și coca

Robert Mann, antropolog criminalist la Universitatea din Hawaii, care a examinat cripta dar nu participă direct la studiu, afirmă că locul oferă „o imagine completă a istoriei și evoluției traumelor, tratamentelor medicale, bolilor infecțioase și ratelor de supraviețuire” din acea perioadă.

Analiza a peste 300.000 dintre cele aproximativ două milioane de oase din criptă a scos la iveală o populație diversă, afectată de boli și malnutriție. Oasele arată urme de intervenții chirurgicale, autopsii și tratamente cu plumb, mercur și alte metale grele. De asemenea, cercetătorii au descoperit urme de droguri, inclusiv canabis și coca, o plantă psihoactivă provenită din Americi.

Depunerile fosilizate de pe dinți au oferit indicii despre dieta pacienților: grâu, orz, sorg, orez și mei — dar și două elemente neașteptate: amidon de cartof, dovadă a influenței timpurii a alimentelor din Lumea Nouă, și spori de coada-calului, o ferigă cu tulpini verzi, toxice în cantități mari. Descoperirea confirmă relatările contemporane despre oameni care, înfometați, mâncau iarbă și mureau cu gura colorată în verde.

„Știm mai multe despre plebeii Romei antice decât despre oamenii obișnuiți ai secolului al XVII-lea”, a spus Dr. Mattia. „Istoria tinde să se concentreze pe marile evenimente politice și militare, ignorând viețile cetățenilor de rând.”