Pasagerii zborurilor întârziate pot avea dreptul la compensaţii - CJCE

Într-o hotărâre pronunţată joi, Curtea de Justiţie precizează drepturile de care dispun pasagerii zborurilor întârziate în raport cu compania aeriană în temeiul regulamentului comunitar referitor la compensarea şi asistenţa pasagerilor aerieni.

"Atunci când ajung la destinaţia lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută, călătorii pot, asemănător pasagerilor zborurilor anulate, să solicite companiei aeriene plata unei compensaţii forfetare, cu excepţia cazului în care întârzierea este cauzată de împrejurări excepţionale", a stabilit CJCE.

Potrivit Regulamentului comunitar 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, în cazul anulării unui zbor, pasagerii pot primi o compensaţie forfetară al cărei cuantum este cuprins între 250 și 600 de euro (punctul 40 al regulementului). În schimb, regulamentul nu prevede în mod expres că pasagerii zborurilor întârziate beneficiază, de asemenea, de un astfel de drept (punctul 41).

Prin hotărârea de joi, Curtea răspunde la mai multe întrebări care i-au fost adresate de instanţe din Bundesgerichtshof (Germania) şi de Handelsgericht Wien (Austria).

Aceste instanţe naţionale trebuie să se pronunţe asupra unor acţiuni prin care pasageri au solicitat obligarea companiei aeriene Condor şi Air France la plata compensaţiei prevăzute de regulament pentru cazul anulării zborurilor, pentru motivul că aceste companii i-au transportat la aeroportul de destinaţie cu întârzieri de 25 şi, respectiv, de 22 de ore faţă de ora de sosire prevăzută (punctul 27).

Mai întâi, Curtea precizează că durata, chiar îndelungată, a întârzierii nu este suficientă pentru ca zborul să poată fi considerat anulat (punctul 33). Un zbor întârziat, indiferent de durata întârzierii, nu poate fi considerat anulat atunci când, cu excepţia orei de plecare, rămân neschimbate toate celelalte elemente ale zborului astfel cum au fost programate iniţial, printre care în special itinerarul (punctele 30-34).

În schimb, în cazul în care compania aeriană asigură, după ora de plecare prevăzută, transportul pasagerilor cu un zbor alternativ, cu alte cuvinte cu un zbor care a fost programat independent de cel pentru care pasagerii îşi efectuaseră rezervările, zborul poate, în principiu, să fie considerat anulat (punctele 35 și 36). Pentru această calificare, nu sunt determinante indicaţiile de pe panoul de afişaj din aeroport sau informaţiile date de personal, împrejurarea că pasagerii îşi recuperează bagajele sau obţin cărţi de îmbarcare noi ori modificarea componenței grupului de pasageri (punctele 37 și 38).

Apoi, în ceea ce priveşte dreptul la compensaţie, prevăzut de regulament în favoarea pasagerilor al căror zbor a fost anulat, Curtea constată că pasagerii zborurilor întârziate suportă un prejudiciu similar care constă într-o pierdere de timp şi se găsesc astfel într-o situaţie comparabilă (punctul 54).

Astfel, pasagerii unui zbor anulat au dreptul la compensaţie chiar şi atunci când sunt redirecţionaţi de compania aeriană cu un alt zbor dacă pierd trei ore sau mai mult faţă de durata prevăzută iniţial (punctul 57). Nu ar fi justificat ca pasagerii zborurilor întârziate să fie trataţi în mod diferit atunci când ajung la destinaţia lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută iniţial (punctul 61), notează CJCE.

În sfârşit, Curtea arată că o asemenea întârziere nu dă naştere unui drept la compensaţie în cazul în care compania aeriană poate face dovada că întârzierea a fost cauzată de împrejurări excepţionale care scapă de sub controlul efectiv al companiei aeriene şi care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile (punctul 69).

În această privinţă, Curtea aminteşte că o problemă tehnică survenită la o aeronavă nu poate fi considerată o împrejurare excepţională decât în cazul în care această problemă este urmarea unor evenimente care, prin natura sau prin originea lor, nu sunt inerente exercitării normale a activităţii companiei aeriene vizate şi scapă de sub controlul efectiv al acesteia (punctul 70).

CJCE menţionează faptul că trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului comunitar sau la validitatea unui act comunitar.

Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Este de competenţa instanţei naţionale să soluţioneze cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă identică.