Patru judecători ai CC: Modificările Legii caselor naţionalizate sunt neconstituţionale

Totodată, judecătorii Augustin Zegrean, Puskás Valentin Zoltán, Petre Lăzăroiu şi Tudorel Toader subliniază faptul că în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a statuat că intervenţia legiuitorului pe parcursul derulării unei proceduri administrative sau juridice, prin măsuri care să avantajeze una dintre părţi, influenţând soluţia pe fond a litigiului, este de natură să creeze un climat general de incertitudine şi nesiguranţă juridică.

În opoziţie cu susţinerile preşedintelui Curţii Constituţionale Ioan Vida şi a judecătorilor Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Ion Predescu, ceilalţi patru judecători apreciază că sesizările de neconstituţionalitate a prevederilor art.1 pct.2 şi următoarele din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sunt întemeiate, dispoziţiile legale criticate încălcând dispoziţiile constituţionale la care se referă autorii sesizării.

Astfel, în opinia separată a celor patru judecători ai CC arată la criticile ce vizează neconstituţionalitatea prevederilor art.1 pct.2 din legea criticată: "a) În ceea ce priveşte încălcarea art.20, art.24 alin.(1) teza I şi a II-a şi alin.(4) din Constituţie, prin art.1 pct.2 se abrogă alin.(2) al art.2 din Legea nr.10/2001. Prin abrogarea art.1 alin.(2), legea devine neconstituţională fiind contrară prevederilor art.20, art.44 alin.(1) şi (4) din Constituţie".

"În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că proprietarii a căror imobile au fost preluate de stat fără titlu şi-au păstrat titlul de proprietate asupra acestor imobile", se arată în Decizia 1.351, publicată în Monitorul Oficial din 23 decembrie 2009.

Astfel, spun ei, prin Decizia 73 din 19 iulie 1995 - cu privire la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.177 din 8 august 1995 (Legea 112/1995) -, CC a statuat că dreptul de proprietate al persoanelor fizice nu a fost desfiinţat legal în "situaţia locuinţelor care au fost preluate de stat printr-un act administrativ ilegal, ori pur şi simplu în fapt, aşadar fără titlu, în condiţiile inexistenţei unei reglementări legale care să constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului".

În asemenea cazuri, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost desfiinţat legal, astfel încât, statul nefiind proprietar, asemenea imobile nu pot fi incluse în categoria celor avute în vedere într-o lege al cărei obiect este reglementarea situaţiei juridice a locuinţelor trecute în proprietatea statului. În alţi termeni, măsurile cuprinse în lege (acordarea de despăgubiri, vânzarea locuinţelor către chiriaşii care le ocupă ori păstrarea lor în patrimoniul statului) nu sunt aplicabile acelor locuinţe cu privire la care statul nu a dobândit, legal, dreptul de proprietate" - explică, în opinia lor separată, cei patru judecători.

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în consens cu practica jurisdicţională a CEDO, care în Cauza Hollitzer împotriva României (2008) a reţinut: "Constatarea ilegalităţii confiscării bunului, precum şi lipsa unui titlu al statului asupra aceluiaşi bun au drept efect recunoaşterea, indirect şi cu efect retroactiv, asupra dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra bunurilor lor".

Acordarea prin lege de măsuri reparatorii persoanelor a căror imobile au fost preluate fără titlu echivalează cu transformarea dreptului de proprietate asupra imobilelor într-un drept de creanţă, ceea ce contravine art.44 alin.(1) din Constituţie. Dar, acordarea de despăgubiri sau măsuri reparatorii persoanelor a căror imobile au fost preluate fără titlu considerăm că nici nu mai este posibilă atâta vreme cât prin legea criticată nu s-a acordat un termen în care aceste persoane să poată depună notificări prin care să ceară acordarea de despăgubiri sau măsuri reparatorii, termenul iniţial prevăzut de Legea nr.10/2001 pentru depunerea notificărilor fiind de mult împlinit.

"b) Dispoziţiile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art.15 alin.(2) din Constituţie referitoare la neretroactivitatea legii civile, în Decizia nr.73/1995, Curtea a stabilit că: "a considera, într-o dispoziţie a legii, că şi imobilele preluate de stat, fără titlu, fac obiectul dreptului său de proprietate ar însemna să se recunoască legii un efect constitutiv de drept de proprietate al statului, ceea ce ar presupune fie un efect retroactiv al legii, fie recurgerea la un mod de transformare a proprietăţii persoanelor fizice în proprietate de stat, pe care Constituţia din 1991 nu îl cunoaşte şi care, de aceea, nu poate fi acceptat". c) Considerăm că şi critica referitoare la îngrădirea accesului la justiţie este întemeiată. Prin abrogarea art.2 alin.(2) din Legea nr.10/2001, proprietarii ale căror imobile au fost preluate fără titlu nu mai au posibilitatea să introducă acţiune pentru realizarea dreptului lor de proprietate", mai explică judecătorii citaţi.

Potrivit acestora, intenţia legiuitorului de a îngrădi accesul la justiţie al persoanelor al căror imobile au fost preluate fără titlu se desprinde şi din art.1 pct.13 din legea criticată, care obligă persoana îndreptăţită la restituire să urmeze calea prevăzută de legea specială, aceasta nemaiavând la îndemână acţiunea în revendicare.

"d) Întemeiată este şi critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art.16 privind egalitatea în drepturi, deoarece legea criticată stabileşte o diferenţiere între cele două categorii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă", se arată în decizie.

Cu privire la critica dispoziţiilor art.1 pct.9 din lege prin care au fost abrogate prevederile art.43 din Legea nr.10/2001, cei patru consideră că înlăturarea interdicţiei de înstrăinare a imobilelor cumpărate de foştii chiriaşi în baza Legii nr.112/1995 este neconstituţională. Interdicţia de înstrăinare a locuinţei timp de 10 ani, de la cumpărare sau până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunilor formulate de foştii proprietari, este o măsură legală de indisponibilizare menită să scoată din circuitul civil imobile al căror regim juridic este disputat, fiind totodată o formă de protecţie socială a foştilor chiriaşi care au dobândit dreptul de proprietate în baza Legii nr.112/1995.

Abrogarea acestei interdicţii de vânzare este de natură să genereze noi raporturi juridice nesigure care aduc atingere stabilităţii raporturilor juridice.
Ori, într-un stat de drept, ce se bazează pe valoarea constituţională de dreptate prevăzută la art.1 alin.(3) din Constituţie, autorităţile publice au obligaţia să asigure stabilitatea raporturilor juridice.

În jurisprudenţa sa, CEDO a statuat că intervenţia legiuitorului pe parcursul derulării unei proceduri administrative sau juridice, prin măsuri care să avantajeze una dintre părţi, influenţând soluţia pe fond a litigiului, este de natură să creeze un climat general de incertitudine şi nesiguranţă juridică.

Citeşte şi

Băsescu contestă la CC legea caselor naţionalizate

Modificările legii privind casele naţionalizate, constituţionale