REPORTAJ - Caporal salvator în Afganistan: NATO înseamnă un sprijin şi un plus de siguranţă

Caporalul Balogh Ferencz are 29 de ani şi face parte din Batalionul 317 Cercetare "Vlădeasa". A fost de două ori în Afganistan, unde şi-a salvat de la moarte un camarad rănit, şi s-ar duce din nou, fără reţinere, întrucât "a face parte dintr-o armată membră NATO înseamnă un plus de siguranţă"

320 afișări
Imaginea articolului REPORTAJ - Caporal salvator în Afganistan: NATO înseamnă un sprijin şi un plus de siguranţă

REPORTAJ - Caporal salvator în Afganistan: NATO înseamnă un sprijin şi un plus de siguranţă (Imagine: Raul Stef/Mediafax Foto)

Balogh Ferencz este originar din Târgu Mureş şi a intrat în armată în 2007. Caporalul, acum în vârstă de 29 de ani, a ajuns cercetaş-sanitar la Batalionul 317 Cercetare "Vlădeasa" din cadrul Diviziei 4 Infanterie "Gemina", unitate deosebită de alte forţe militare pentru că ia câte puţin din fiecare, iar militarii au ocazia să facă o instrucţie complexă - alpinism, paraşutism, scufundări.

Balogh Ferencz a participat la două misiuni în Afganistan, în 2010 şi 2012, prima fiind mai grea, într-o zonă dificilă, cu patrulări mai dese şi mai lungi.

"NATO înseamnă un sprijin şi un plus de siguranţă"

Ca militar într-o armată membră a NATO, Balogh consideră că pentru Armata Română, dar şi pentru România, "NATO înseamnă un sprijin şi un plus de siguranţă".

"Am executat multe misiuni în Afganistan cu ceilalţi militari din trupele NATO, ne ajutam între noi. Dacă România nu era membră în NATO, nici misiunile din teatrele de operaţiuni din străinătate, cum sunt cele din Afganistan, la care am participat, poate nu erau atât de multe. Şi, cu siguranţă, primeam mult mai puţin sprijin dacă nu eram membri", spune el.

Caporalul Balogh crede că "apartenenţa la NATO ar trebui să fie un plus nu numai din punct de vedere militar, ci şi economic".

"Zece ani de NATO înseamnă foarte mult pentru soldaţii români, pentru că armata s-a modernizat, ne-am integrat alături de alte forţe militare şi am demonstrat că nu suntem cu nimic mai prejos. Dacă e nevoie, m-aş întoarce în misiune fără nicio reţinere", afirmă caporalul, care nu a prins perioada de dinaintea intrării României în alianţa nord-atlantică.

Pe lângă pregătirea militară specifică, de cercetare, caporalul a urmat şi un curs de prim-ajutor pentru armată, urmat de unul de Combat Life Saver, împreună cu soldaţii americani, dar şi unul la SMURD.

"Dacă nu interveneam în câteva minute ar fi fost prea târziu, exista pericolul să moară"

În septembrie 2010, el a participat la o misiune care viza o discuţie cu liderul afgan al unui sat, în timpul căreia maşinile blindate din coloană trebuiau să facă un cordon exterior al localităţii, pentru protecţia soldaţilor.

"Am debarcat să intrăm în sat, iar a doua maşină, un Humvee, care cântăreşte peste cinci tone, a trecut peste o bombă improvizată, a zburat la şase metri în faţă şi a aterizat pe capotă, iar maşina a fost incendiată. Înăuntru erau trei colegi, militari români. Cel de la mitraliera de deasupra maşinii, un caporal, a zburat la 15 metri în faţă şi am fugit să îi acord primul ajutor. Fiind sanitar, aveam trusa în spate, am alergat la el, era pe burtă, se târa, era semiconştient. Trebuia să îi acord urgent primul ajutor, pentru că îi erau aproape amputate ambele picioare şi avea o sângerare foarte abundentă. I-am prins o centură de hemostază, un garou, şi l-am tras la adăpost. I-am bandajat ambele picioare, erau semiamputate de la jumătatea tibiei, deasupra bocancului, cel drept se mai ţinea puţin în muşchi, iar cel stâng doar în piele", îşi aminteşte Balogh.

Caporalul rănit mai avea o luxaţie la umăr şi o coastă fisurată, dar, faţă de picioare, acestea nu erau răni care să îi pună viaţa în pericol.

"Hemoragia era cea care îi punea viaţa în pericol, dacă nu interveneam în câteva minute ar fi fost prea târziu, pentru că a curs foarte mult sânge şi exista pericolul să moară. I-am oprit sângerarea, i-am pus pansament compresiv, i-am fixat picioarele cu atele, am administrat perfuzie intravenoasă şi un calmant", povesteşte sanitarul.

Împreună cu rănitul stabilizat, a aşteptat aproape o oră un elicopter american medical, cu care au zburat până la bază.

"Avea dureri foarte mari, ne-a aşteptat o echipă de medici, apoi a mai suferit alte operaţii, în Afganistan şi Germania, dar nu i-au putut salva picioarele. I le-au amputat", spune, cu regret, Balogh Ferencz.

În noiembrie 2010, la peste o lună de la incident, el a fost trimis în ţară, iar ministrul Apărării de atunci, Gabriel Oprea, i-a acordat "Emblema de Onoare" a Armatei Române, după care s-a reîntors în misiunea din Afganistan.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici