Video REPORTAJ - Directoarea singurei şcoli din Capitală cu cabinet de religie: Nu spunem "Să ne ajute Darwin" - FOTO şi VIDEO

Şcoala "Maica Domnului" e singura unitate de învăţământ din Capitală unde există cabinet de religie, pe ai cărui pereţi sunt pictate Naşterea Domnului sau Răstignirea. Directoarea şcolii spune că a încercat astfel să le arate copiilor adevărul: "Spunem «Să ne ajute Dumnezeu», nu «Să ne ajute Darwin»".

7246 afişări

La intersecţia străzilor Ion Maiorescu şi Titu Maiorescu din Capitală, la mica distanţă de Calea Moşilor şi în apropiere de Biserica Sfântul Pantelimon, se află Şcoala Gimnazială "Maica Domnului", singura unitate de învăţământ de stat din Capitală în care există un cabinet de religie.

Cabinetul de religie a fost realizat după ce au fost amenajate laboratoarele de matematică, fizică, chimie, informatică (două), limba română, limbi străine şi muzică, precum şi o sală de sport. Părinţii au decis să facă, de această dată cu mâinile lor, un cabinet de religie, astfel că au luat singurul spaţiu rămas liber în şcoală - o sală unde erau depozitate materiale de curăţenie -, au zugrăvit, au pictat pe pereţi scene biblice, au adus mobilier, cărţi, planşe şi aparatură electronică. La intrare, sunt enumeraţi câţiva dintre "ctitorii" cabinetului.

În cabinet sunt zeci de planşe, o cruce, dar şi o candelă care se aprinde la marile sărbători.

"Nu suntem în biserică, dar am lăsat să se vadă numele celor care au contribuit la această lucrare - părinţii şcolii. Ei au dorit să avem şi acest cabinet pentru disciplina Religie, parte a trunchiului comun. Aceşti părinţi au ajutat cu pictura, cu mobilierul, cu calculatorul şi videoproiectorul, cu cărţile din bibliotecă, pentru că atunci când copilul doreşte o carte de poveşti cu caracter religios, nu merge neapărat la biblioteca şcolii, ci vine aici, la cabinet, şi o ia", explică directoarea şcolii, Julieta Mihăilescu, profesoară de religie.

"De ce nu spunem «Să ne ajute Darwin» şi spunem «Să ne ajute Dumnezeu»?"

Julieta Mihăilescu predă religia de 23 de ani, încă de când era studentă la Teologie-Litere. De zece ani este directorul şcolii. Când a venit la Bucureşti, prin concurs, de la Târgovişte, şi a văzut şcoala, şi-a zis "Doamne, unde am ajuns? Asta este mica Doftana!".

"M-am speriat de cum arăta. Este a doua şcoală din Capitală ca vechime, e din 1860", precizează ea.

Ideea de a concura pentru funcţia de director i-a venit după o întâmplare cutremurătoare: "Povestea a început în ziua în care fiul meu, elev în clasa I, a plecat spre internatul şcolii. Flacăra din sobă se stinsese. Primul care a intrat în sală a fost el, Andrei. Avea 7 ani. S-a îndreptat spre comutator să aprindă lumina. Atunci, pedagogul, care venea în fugă în urma lui şi care a simţit mirosul de gaz, a stigat «Nu!» şi s-a năpustit asupra copilului. Patruzeci de copii, printre care şi Andrei, puteau să piară".

Din 2009, şcoala, cuprinsă în proiectul de reabilitare a şcolilor prin programul Băncii Europene de Investiţii, a început să fie refăcută integral, toate lucrările costând aproximativ patru milioane de euro, bani de la BEI şi din fondurile municipalităţii. Acum, unitatea de învăţământ are săli moderne de clasă, cu încălzire proprie, laboratoare pentru şapte materii, table multifuncţionale pentru clasa pregătitoare şi pentru sala de festivităţi, care era într-un un pod în care îşi aveau cuib porumbeii. Tot în pod au fost amenajate dormitoare pentru copii şi o sală de mese modernă, iar în subsol, unde apa era până la genunchi, o bucătărie la fel de bine dotată.

Şcoala mai are săli de studiu pentru copii, un after school şi spaţii pentru şase grupe de grădiniţă, iar în curte a fost construită, anul trecut, o sală de sport.

Directoarea şcolii spune că, prin cabinetul de religie, a încercat să clădească o scară pentru a le arăta copiilor adevărul.

"Am terminat şcoala, am intrat la Medicină. După doi ani am renunţat, pentru că nu simţeam că este ceea ce caut. Am dat la Teologie-Litere şi am ales să fiu profesor de religie, şi nu de română. Doar în religie îmi este foarte bine. Şi ştiţi, spun «Doamne, ajută-mă!», niciodată «Pitagora, ajută-mă!», «Platon, ajută-mă». De ce nu spunem «Să ne ajute Darwin!» şi spunem «Să ne ajute Dumnezeu!»? Vedeţi, cu acest cabinet am încercat să clădesc o scară, să le arăt copiilor adevărul. Dumnezeu este adevărul. Şi, ştiţi, chiar dacă de multe ori când vorbim depre facerea lumii sunt unele lucruri pe care copiii nu le înţeleg foarte bine, preferă să spună că i-a făcut Dumnezeu, decât că pot fi rude cu maimuţele", mai spune directoarea.

Conversaţia se întrerupe brusc. Este timpul să înceapă ora. Copiii intră în clasă, salută spunând "Sărut-mâna" sau "Bună ziua", îşi ocupă locurile în bănci, dar mai rămân în picioare cât rostesc "Tatăl nostru".

Apoi, fără ca profesoara să spună ceva, copiii, aproape la unison, de parcă s-au vorbit înainte, cer explicaţii cu privire la dicuţiile din ultima perioadă legate de ora de religie. Unii spun că ar vrea să nu mai facă muzică, matematică sau chimie, alţii întreabă ce au unii cu ora de religie, din moment ce toţi oamenii îşi botează copiii la biserică şi spun: "Aşa să ne ajute Dumnezeu!".

"Cei care nu vor religia în şcoli sunt puţini, dar au voce puternică. Majoritatea stă şi se roagă", le spune profesoara.

Pe pereţii pictaţi ai cabinetului de religie sunt înfăţişate Sfânta Treime, Buna Vestire, Naşterea Domnului, Botezul şi Răstingnirea. Copiii explică: "Sunt scene biblice, caracteristice cultului ortodox. Sunt scene pe care noi le studiem la clasă".

"Copii, nimeni nu ne închide cabinetul, fiţi fără grijă", îi asigură profesoara, explicând că "educaţia fără spiritualitate înseamnă şcoală fără suflet".

După oră, apar şi părinţii, care explică şi ei că şi-au dorit acest cabinet de religie.

"Ne-am dorit acest cabinet de religie. A fost o decizie unanimă a părinţilor, nimeni nu a avut nimic de obiectat. Înţelegeţi, nicio opoziţie. Asta pentru că ceea ce a lipsit copilăriei mele a fost această disciplină. Am vrut ca băiatul meu să fie mai aproape de Dumenezeu, să-i insuflu de mic iubirea", spune Elena, una din mamele implicate în realizarea cabinetului.

O alta, care a urmat specializarea "Pictură bisericească" la Teologie, povesteşte cum a pictat pereţii cabinetului.

"Atunci când am aflat de proiect am fost fericită să pot realiza pictura. M-am gândit mult cum să pictez, să fac picturi izolate sau să pictez pe toţi pereţii. Am umplut totul, am adus într-un fel programul iconografic al Bisericii în şcoală, respectând proporţiile, bineînţeles. Am decis să ne rotim în jurul Maicii Domnului, mai ales că ne fusese aprobată şi noua denumire a şcolii. Ea este şi ocrotitoarea copiilor. Am muncit mult, cam cinci luni, dar am fost fericită când PS Varsanufie Prahoveanul, pe atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, ne-a sfinţit cabinetul şi ne-a spus: «Ce cabinet! Aici este un paraclis»", spune femeia.

Rugaţi să scrie câteva rânduri în care să-şi spună părerea despre ora de religie, copiii explică în detaliu de ce vor să aibă în continuare acest curs.

"Dacă ar dispărea orele de religie, m-aş simţi rău, deoarece în timpul orei de religie ne putem exprima opinia. La ora de religie vorbim nu numai despre credinţă şi Dumnezeu, ci şi despre iubirea de patrie. Doamna de religie ne înţelege cel mai bine şi ei îi putem spune orice. Când dăm de greu, apelăm la doamna de religie şi la credinţa pentru Dumnezeu, care se află în sufletul nostru. În cabinetul de religie mă simt în siguranţă şi uit toate grijile şi problemele uitându-mă la icoanele cu Dumnezeu şi ceilalţi sfinţi", spune Teodora, elevă în clasa a V-a.

"Dacă n-ar mai exista orele de religie şi doamna care ne predă atât de frumos şi ne mângâie sufletele, am fi foarte dezamăgiţi şi nu am mai învăţa şi lucruri despre viaţă, despre bunul comportament şi despre cum să-i ajutăm pe ceilalţi. O iubim mult pe doamna de religie, care are un suflet bun, este frumoasă şi inteligentă, blândă şi ştie cum să ne facă să înţelegem viaţa, să fim civilizaţi, şi să ne capteze atenţia cu poveştile frumoase pe care ni le spune cu atâta calm şi drag", scrie Roxana Khalid Fatima, din clasa a VI-a.

La rândul său, Cosmin, elev în clasa a V-a, spune că lipsa religiei l-ar face să se simtă "al nimănui".

"Lipsa religiei m-ar face să mă simt al nimănui, să nu ştiu ce se întâmplă cu mine, să fiu inocent. Aş fi foarte dezorientat să nu ştiu de ce mă aflu acum aici şi cine m-a făcut. De aceea ar trebui ca în toate şcolile să se desfăşoare ora de religie. Toţi copiii trebuie să ştie de ce se află aici şi de cine sunt făcuţi şi iubiţi. Dacă ar lipsi ora de religie, în sufletul meu ar fi un gol imens de neştiinţă şi tristeţe. Ora de religie este separată de toate celelalte ore printr-un mod pozitiv, impresionant; fiindcă la această oră deosebită, unde cunoaştem ce este iubirea şi preţuirea, avem ocazia să învăţăm ce e bine şi să îl preţuim cu adevărat pe Dumnezeu", spune, la rândul său, Cosmin, elev în clasa a V-a.

 

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici