REPORTAJ: Salvatori voluntari cu câinii lor, pregătiţi să scoată oameni de sub dărâmături - FOTO

Opt echipe de la Centrul de Educare Canină de la Craiova şi tot atâtea de la o asociaţie similară din Canada au prezentat o serie de exerciţii, sâmbătă, la Bucureşti, la finalul Simpozionului Internaţional al Câinilor de Salvare.

În parcarea hotelului unde a avut loc simpozionul, echipele stau aliniate, diferenţiindu-se după uniforma roşie sau portocalie. Conductorii de câini sunt în mare parte femei, canadiencele chiar pe la 50 - 60 de ani. Cel mai tânăr dintre salvatori are 18 ani şi face parte din echipa românească. Toţi sunt îmbrăcaţi în salopete mari, roşii sau portocalii, şi îşi ţin patrupedul cuminte la picior.

Galeria canină este impresionantă: ciobăneşti germani straşnici, labradori, şi negri şi aurii, cu feţe blânde, simpaticii border collie, alături de un ciobănesc belgian negru şi un dalmaţian, în echipa canadiană, şi un ciobănesc elveţian şi un cocker, în cea românească.

Cockerul, pe nume Skip, este veteranul echipei româneşti, având opt ani, în timp ce omologul său canadian este Flint, un labarador portocaliu, de şapte ani. Cel mai tânăr câine este din echipa românească, ciobănescul elveţian pe nume Dias, de numai 10 luni.

Toţi fremătau de nerăbdare să înceapă exerciţiile, după timpul petrecut în în camere de hotel, cât stăpânii lor au fost la simpozion.

Fiind mai mic decât ceilalţi, Skip a fost cel care a făcut, alături de conductorul său, exerciţiul de coborâre pe frânghie, de pe o platformă a hotelului, cam la nivelul primului etaj.

Celelalte exerciţii au fost de căutare: o voluntară din echipa românească s-a ascuns la baza clădirii şi a fost găsită, pe rând, de un câine din echipa canadiană şi de unul din cea românească. Aşa cum au învăţat, câinii au început să latre la găsirea "victimei" până la apropierea conductorului.

Însă chiar şi aceşti câini, antrenaţi îndelung pentru misiuni de căutare şi salvare în condiţii deosebite, nu merg întotdeauna direct la ţintă, după cum s-a văzut la următorul exerciţiu de căutare, când "victima" a stat întinsă pe iarbă, acoperită cu o pătură verde. Şi câinele din echipa românească, şi cel din echipa canadiană au trecut de "victimă" şi s-au dus mai departe în iarbă, trebuind să li se dea din nou comenzile ca să-şi încheie misiunea cu succes.

În completarea exerciţiului, "victima" a "primit şi îngrijiri medicale", simulate de voluntari ai Asociaţiei Salvatorilor Voluntari pentru Situaţii de Urgenţă (ASVSU).

Centrul de Educare Canină (CdEC) de la Craiova are în prezent formaţi 150 de voluntari cu câinii lor, în toată ţara, care intervin la solicitări ale Poliţiei, Jandarmeriei, Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă sau Salvamontului, în diferite situaţii. De asemenea, au avut şi intervenţii în străinătate, în Turcia, după cutremur, de exemplu, aşa cum voluntari ai asociaţiei canadiene au fost în Haiti.

Preşedintele CdEC, Liviu Ionescu, este chinolog şi a fondat acest ONG în 1994. Bărbaţi şi femei, acestea din urmă fiind mai mult de jumătate, cu vârste de la 18 la 65 de ani, i s-au alăturat şi formează în prezent această echipă naţională voluntară de salvare. Sunt profesori universitari, medici, şoferi, poştaşi sau elevi, care au venit la centru cu propriul câine pentru a învăţa să salveze vieţi.

Au salvat la un moment dat un copil căzut într-o râpă foarte abruptă, căutat timp de trei zile de poliţişti, jandarmi şi salvamontişti, numai după ce un câine l-a detectat şi i-a semnalat prezenţa prin lătrat, îşi aminteşte Liviu Ionescu.

E adevărat, nu toţi câinii pot fi dresaţi pentru astfel de situaţii, doar 10-12 dintre cele aproximativ 350 de rase canine pretându-se pentru misiuni de salvare, explică Liviu Ionescu.

Durează un an sau un an şi jumătate pentru a pregăti un câine de salvare, care va face apoi performanţă şase-şapte ani, mai spune Ionescu, arătând totodată că principiul după care funcţionează centrul este ca fiecare câine să fie format de stăpânul său, cu care şi locuieşte. "Nu facem pepinieră", spune el, adăugând că randamentul unui câine de salvare poate scădea la jumătate dacă lucrează cu altă persoană decât cea care l-a dresat.

La rândul lor, voluntarii trebuie să aibă anumite abilităţi fizice, să poată acorda primul ajutor şi să cunoască limbi străine. Acestea sunt unele dintre standardele Organizaţiei Internaţionale a Câinilor de Salvare (International Rescue Dog Organization - IRO), printre ai cărui membri se numără şi Centrul de Educare Canină.

CdEC a organizat, de joi până sâmbătă, la Bucureşti, cea de-a 14-a ediţie a Simpozionului IRO, pentru prima dată în Europa de Est, reunind specialişti în domeniu din SUA, Canada, Columbia, Norvegia, Suedia, Finlanda, Austria, Cehia, Turcia şi Thailanda.