STUDIU: Personalul din sistemul de protecţia copilului, relativ tânăr. Toţi angajaţii au calificativul "Bine" sau "Foarte bine"

Studiul, bazat pe evaluarea la nivel naţional a direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC), a serviciilor publice de asistenţă socială (SPAS) şi a altor instituţii şi organizaţii implicate în sistemul de protecţie a copilului, a fost realizat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Fundaţia SERA România, în cadrul proiectului european "Îmbunătăţirea eficacităţii organizaţionale a sistemului de protecţie a copilului în România", pentru a analiza organizarea şi funcţionarea sistemului de protecţie a copilului.

Documentul citat arată că structura pe vârste a forţei de muncă din aparatul propriu al DGASPC-urilor indică un personal relativ tânăr, predominând cel din categoria de vârstă 35-39 de ani.

"Ponderea femeilor în totalul angajaţilor din aparatul propriu al DGASPC a fost de peste 80,5 la sută, indicând o lipsă de atractivitate a activităţii de asistenţă socială pentru bărbaţi, dar şi o politică de recrutare şi selecţie a personalului deficitară din punctul de vedere al respectării şi promovării active a principiului egalităţii de şanse. În cadrul aparatului propriu al DGASPC predomină personalul cu studii superioare de licenţă (58,4% în 2010 şi 57,8% în 2011), urmate la mare distanţă de cel cu studii liceale. Majoritatea personalului cu atribuţii de asistenţă socială are studii socio-umane", se arată în studiu.

Iniţiatorii cercetării subliniază faptul că angajaţii care nu îndeplineau această condiţie la angajare şi-au completat studiile ulterior prin absolvirea unei facultăţi, program masteral sau curs post-universitar în asistenţă socială, psihologie, ştiinţe juridice ori administraţie publică.

"Totuşi, doar 86,6 la sută dintre asistenţii sociali angajaţi în aparatul propriu al DGASPC deţin aviz de exercitare a profesiei", se precizează în studiu.

Referitor la persoanele care asigură conducerea DGASPC-urilor, cercetarea de teren a arătat că toţi directorii executivi sunt absolvenţi de studii superioare de lungă durată, cei mai mulţi în domeniul ştiinţelor juridice şi/sau al celor economice (65,2 la sută). În ce priveşte studiile de masterat sau postuniversitare, predomină cele în management şi administraţie publică (42,8 la sută).

"Aproape în toate DGASPC-urile, directorul executiv are experienţă de minimum cinci ani în activitatea instituţiilor publice sau private care asigură servicii de asistenţă socială (93,5 la sută), precum şi experienţă managerială de minimum trei ani (96,7 la sută), aşa cum este prevăzut în Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare al DGASPC. Cu câteva excepţii, poziţia de director executiv adjunct al DGASPC ce coordonează activitatea de protecţie a drepturilor copilului este ocupată de absolvenţi de studii superioare de lungă durată, în special în domeniul asistenţei sociale (33.3 la sută) şi în cel al ştiinţelor juridice (20,8 la sută)", se mai arată în docuemnt.

De asemenea, peste jumătate dintre directorii adjuncţi au urmat cursuri masterale sau postuniversitare în administraţie publică (53,8 la sută), însă doar o treime în management (29,2 la sută), ceea ce, în opinia specialiştilor, reprezintă o deficienţă ce trebuie remediată cu prioritate.

La fel ca în cazul directorilor executivi, şi directorii adjuncţi care coordonează activitatea de protecţie a drepturilor copilului îndeplinesc aproape în totalitate criteriile privitoare la experienţa de minimum cinci ani în activitatea instituţiilor publice sau private care asigură servicii de asistenţă socială (96,3 la sută), precum şi criteriile privitoare la experienţa managerială de minimum trei ani (92,3 la sută).

Toţi angajaţii DGASPC au calificativul "Bine" sau "Foarte bine", pentru a fi păstraţi în sistem

Întreg personalul DGASPC-urilor a obţinut calificativul "Bine" şi "Foarte bine" în urma evaluării anuale a performanţelor profesionale, pentru a se evita reduceri de personal sau măsuri care să scadă şi mai mult motivaţia, rezultă din primul recensământ al sistemului de protecţie al copilului.

Studiul, realizat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Fundaţia SERA România în cadrul proiectului european "Îmbunătăţirea eficacităţii organizaţionale a sistemului de protecţie a copilului în România", analizează organizarea şi funcţionarea sistemului de protecţie a copilului din România şi arată că întregul personal al DGASPC-urilor a obţinut calificativul "Foarte bine" sau "Bine" în urma evaluării anuale a performanţelor profesionale.

"Într-un sistem atât de complex precum cel al protecţiei copilului, cu organizare eterogenă şi provocări neunitare, ne-am fi aşteptat la o mai mare distribuţie a rezultatelor evaluării pe o scală a calificativelor (inclusiv «Satisfacător», «Nesatisfacător»). Există, ca atare, un factor sistemic ce influenţează evaluarea. Deoarece evaluarea are consecinţe asupra promovării, salarizării şi menţinerii raporturilor de muncă, se preferă ca toţi angajaţii să obţină calificative mari pentru a nu fi nevoie să se opereze reduceri de personal în condiţiile în care sistemul deja suferă de o lipsa acută de personal sau să se ia măsuri care să demotiveze şi mai mult personalul. Aceste considerente îndepărtează însă evaluarea de adevăratele ei obiective şi, ca atare, viciază însuşi rezultatul evaluării", se arată în studiul citat.

În plus, nouă din zece Direcţii au declarat că nevoile de formare profesională rezultă în urma evaluării performanţelor profesionale ale angajaţilor, iniţiatorii studiului arătând că o evaluare obiectivă ar face ca domeniile şi nivelul de formare necesare să fie mai uşor identificabile.

"Dacă tot personalul din Direcţii primeşte la evaluare calificative «Bine» şi «Foarte bine», pentru că «noi considerăm că toţi colegii merită aceste calificative» sau «de ce nu, că doar nu costă nimic, oricum nu ne verifică nimeni», este clar că procesul de evaluare s-a facut doar pentru că «trebuie făcut», dându-se calificative mari pentru a nu crea probleme personalului şi nu pentru a revizui obiectivele individuale sau pentru a optimiza indicatorii de performanţă", se arată în aceeaşi cercetare.