Un poliţist din Craiova îşi dedică timpul liber poeziei, inspirat de femeia iubită

Un tânăr poliţist din Craiova îşi dedică timpul liber poeziei, inspirat de femeia iubită. Talentul artistic s-a transmis în familia lui Constantin Romulus Preda, tatăl său fiind poet, iar unchiul pictor. „Foarte mulţi m-au judecat, au crezut că tata îmi scrie versurile”, spune omul legii.

907 afişări
Imaginea articolului Un poliţist din Craiova îşi dedică timpul liber poeziei, inspirat de femeia iubită

Un poliţist din Craiova îşi dedică timpul liber poeziei, inspirat de femeia iubită

Poetul-poliţist al Craiovei, Constantin Romulus Preda, are 27 ani, este absolvent al Colegiului Naţional „Carol I”, licenţiat în Drept şi Ştiinţe Politice şi a făcut parte din promoţia 2012 a Şcolii de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” Câmpina.

În prezent este poliţist la Serviciul Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dolj.

Talentul artistic s-a transmis în familia lui Constantin Romulus Preda, tatăl său fiind poet, iar unchiul, şeful Poliţiei Municipiul Motru din judeţul Gorj, fiind pictor.

A publicat patru cărţi

Tânărul poliţist craiovean a publicat deja patru cărţi de versuri: „Mii de baionete îmi decorează inima”, „Iubirea noastră înfloreşte dincolo de stele”, „Cap sau pajura, sabie sau inel de logodnă” şi „Martirul Garoafei”. Pentru scrierile sale a primit premiul de debut al primei ediţii a Festivalului Internaţional „Mihai Eminescu”, fiind remarcat de Justo Jorge Padron, unul dintre poeţii importanţi participanţi la prima ediţie a Congresului Mondial de Poezie de la Craiova .

Probabil că şi regimul militar, suferinţele m-au influenţat puţin

Constantin Romulus Preda spune că a avut mereu înclinaţii către limba şi literatura română, iar primele încercări de a scrie poezie le-a avut în clasele primare.

„Primele încercări le-am avut pe la 7-8 ani. Ştiu că eram în clasele primare şi i-am scris tatălui meu o poezie. Mă rog, mai mult un cântecel, la vârsta aceea nu aveam încă profunzime. Ulterior am avut tot felul de încercări, dar pe la 22-23 ani s-a produs scânteia când am început să scriu, chiar aproape zilnic. Eram elev al şcolii de Poliţie de la Câmpina. Probabil şi suferinţele acestea, regimul militar m-au influenţat puţin. Nu pot să spun că m-am regăsit în acel regim plin de reguli, de ierarhii”, povesteşte poetul.

Am cunoscut jandarmi şi pompieri care scriu, pictează, dar se tem că vor fi judecaţi dacă ies în faţă

Tânărul craiovean spune că deşi poezia şi Poliţia sunt două domenii diferite, în sistem sunt mulţi scriitori de la care el, de-a lungul timpului, a avut de învăţat. Mulţi dintre ei însă preferă să nu iasă în evidenţă, de teamă că vor fi judecaţi.

„Sunt două domenii diferite, dar, poate veţi fi surprinşi, în Poliţie şi în Minister am cunoscut şi jandarmi şi pompieri, oameni foarte talentaţi, care scriu, care pictează, dar există acea reticenţă. Se tem să iasă în faţă, că vor fi judecaţi. Ştiţi, cum e pe la noi cu prejudecăţile. Sunt foarte, foarte mulţi oameni talentaţi. Oameni de la care am avut de învăţat de-a lungul timpului. Din 2010 sunt eu în acest Minister şi am avut timp să-mi fac o părere şi nu este chiar aşa cum se spune. Poate şi eu am avut prejudecăţi faţă de poliţişti, de membrii ministerului, dar lucrurile nu stau deloc aşa”, spune poliţistul-poet.

Acesta crede că fiecare om se naşte cu un talent şi îşi îndeamnă colegii care şi-au descoperit talentul să persevereze, pentru că lumea poate să evolueze doar datorită lucrurilor frumoase.

Nu trebuie să confundăm domeniul de activitate, meseria, cu pasiunea. Acolo unde este pasiune nu ai limite, nu ai ierarhii. Ca şi în poezie. În poezie nu există ierarahii. Nu poţi spune că <x> este poetul cel mai bun. Fiecare are ierarhia lui. Pentru mine, tatăl meu este cel mai mare poet român în viaţă, fără niciun fel de exagerare şi îmi place să spun lucrurilor pe nume. Mai sunt poeţi care m-au influenţat şi despre care puţină lume vorbeşte. De exemplu, Dan David, un alt coleg, poliţist criminalist la Reşiţa, Costel Stancu care scrie o poezie foarte bună. Dar sunt oameni care stau retraşi şi nu vor publicitate”, afirmă Constantin Romulus Preda.

Pentru că tatăl său, Constantin Preda, este un cunoscut poet, tânărul poliţist spune că a fost adesea criticat, mulţi crezând că nu şi-a scris singur versurile: „Am căutat să scriu altceva, nu să mă identific cu tatăl meu. Au fost mulţi care au spus, la un moment dat, că poeziile erau scrise de tatăl meu. Aşa este la noi. Prima dată trebuie să critici şi abia apoi îţi faci o părere. Foarte mulţi m-au judecat. Dar de fiecare dată am căutat să fac ceva diferit, scriu fără semne de punctuaţie, scriu vers alb, în plus transmit altceva. Dintre colegi, mulţi au apreciat, alţii au fost reticenţi: ăsta scrie poezii ce caută între noi”.

Constantin Romulus Preda scrie, în principal, versuri de dragoste, inspiraţie fiindu-i iubita sa, Ana-Maria.

„E greu să pui un poet să-şi teoretizeze poezia. Cum spunea Nichita Stănescu, e ca şi cum ai pune un înger să-şi definească aripile. Asta simt, asta fac, nu am anumite tabieturi sau obiceiuri. Nu am un moment al zilei sau un loc: în bucătărie, sufragerie, ori bibliotecă. Nu. Scriu şi pe telefon, pe laptop. Nu am în cap <trebuie să scriu o poezie despre ceva anume>. Vin pur şi simplu, vers cu vers. Mă inspiră femeia iubita. Scriu mai mult poezii de dragoste”, mărturiseşte Constantin Romulus Preda.

Acum, tânărul se pregăteşte să lanseze un nou volum de poezie, în ediţie bilingvă româno-spaniolă, traducerea fiind asigurată de iubita sa.

pentru că suntem singurii oameni cu inimile răsucite

ţine-ţi respiraţia până se sparg norii
umbrele noastre se vor răsuci dintr-o inimă în alta
pentru că suntem singurii oameni cu inimile răsucite
la miezul nopţii luna va mirosi a gutuie
gura mea flămândă îţi va muşca pântecul
în timp ce liliacul va înflori de frica unei eventuale morţi mov
cele mai profunde iubiri sunt acelea cu inimile răsucite
acelea în care te arunci în gol în sinea ta
şi te trezeşti în spatele ochilor care ţi-au răsucit teama de moarte
doar de acolo poţi privi lumea prin gaura cheii
doar de acolo poţi demonstra cu argumente că zborul e doar o iluzie
că dumnezeu te iartă
doar dacă păcătuieşti uitându-te fix în ochii lui
ţine-ţi respiraţia până se sparg norii
inima mea se va răsuci în jurul inimii tale
iar inima ta îmi va răsuci din nou teama de moarte
luna miroase a gutuie
liliacul înfloreşte în sinea lui
şi noi ne aruncăm în gol
răsucind timpul

Constantin Romulus Preda

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici