BIOGRAFIE: Thomas Bach, de la aurul olimpic la conducerea sportului mondial

Fost floretist, campion mondial pe echipe în 1975 şi medaliat cu aurul olimpic în 1976, la Montreal, Bach a considerat drept o profundă nedreptate decizia Republicii Federale Germane de a refuza să trimită o delegaţie în URSS, în semn de protest faţă intervenţia militară din Afganistan, din decembrie 1979.

"Eram purtătorul de cuvânt al sportivilor din Germania de Vest. M-am luptat foarte mult pentru ca noi să participăm la competiţia de la Moscova. Totuşi, sub presiunea enormă a guvernului, comitetul naţional olimpic a cedat şi a boicotat JO", îşi aminteşte Thomas Bach.

"Din acel moment am încetat să fiu sportiv, pentru a intra în politica instituţiilor sportive. Am acceptat să devin membru al Comitetului Olimpic German pentru că doream să evit ca alţi sportivi să aibă de suferit în viitor, în situaţii cum a fost cea din 1980. Toţi sportivii îşi doresc să participe la Jocurile Olimpice şi pentru unii singura şansă de a o face a fost în 1980", a explicat Bach.

Alături de Horst Dassler, patronul Adidas, al cărui asistent fidel a fost până în 1987, când omul de afaceri a încetat din viaţă, tânărul care tocmai devenise avocat specializat în chestiuni economice a descoperit intrigile CIO din era Juan Antonio Samaranch.

În 1991, la 37 de ani, Thomas Bach a intrat în clubul select al membrilor CIO. Nouă ani mai târziu, el a fost ales pentru prima dată vicepreşedinte. Avocatul german a fost extrem de activ în mişcarea olimpică. El a negociat drepturile de televizare a JO în Europa şi a devenit chiar preşedinte al Comisiei Juridice.

Însă bavarezul este extrem de influent şi pe plan naţional, ca preşedinte al Comitetul Olimpic German, ceea ce i-a atras unele critici în legătură cu diversitatea activităţilor sale, afacerile sale şi funcţiile în cadrul CIO. Presa germană a lansat semne de întrebare în legătură cu un contract al lui Bach de consultant pentru Siemens, furnizor al JO de la Beijing, din 2008, însă Comisia de Etică a CIO a considerat că nu a fost vorba de un conflict de interese. În această vară, susţinerea candidaturii sale în mod public de către şeicul Ahmad al-Fahad al-Sabah, fostul preşedinte al organizaţiei ţărilor exportatoare de petrol, a atras, de asemenea, unele suspiciuni. Bach este şi preşedintele al Camerei de Comerţ germano-arabă şi preşedinte sau membru în consiliile de administraţie ale mai multor societăţi.

Thomas Bach a fost ales, marţi, în funcţia de preşedinte al Comitetului Internaţional Olimpic (CIO), în cadrul celei de-a 125 sesiuni a forului, de la Buenos Aires, pentru un mandat de opt ani.

Pentru postul de preşedinte au mai candidat ucraineanul Serghei Bubka (50 de ani), portoricanul Richard Carrion (61 de ani), Ng Ser Miang (Singapore - 64 de ani), elveţianul Denis Oswald (66 de ani) şi Ching-Kuo Wu (Taiwan - 67 de ani).

Bach a devenit al nouălea preşedinte CIO din istorie şi îi succede belgianului Jacques Rogge, care s-a aflat la conducerea forului în ultimii 12 ani.