Cancerul la prostată în stadiu incipient nu necesită un tratament imediat

"Graţie testului sangvin ASP (antigen prostatic specific), de 23 de ani noi putem diagnostica încă din faza incipientă cancerul la prostată", a explicat Martin Sanda, profesor la Facultatea de medicină din cadrul Universităţii Harvard, principalul autor al studiului.

ASP (antigen specific prostatic) este o proteină produsă de prostată, iar nivelul ei creşte în cazul în care organul se măreşte sau când apare cancerul.

"Acest test permite depistarea tumorilor de mici dimensiuni la prostată, care nu sunt periculoase pe termen scurt sau chiar pe termen lung", a adăugat Martin Sanda.

Testul le permite medicilor să înceapă mult mai devreme şi cu o rată de succes mai mare diverse tratamente agresive împotriva acelor cazuri de cancer la prostată care prezintă riscuri mari.

Autorii acestei descoperiri au analizat datele furnizate de un vast studiu la care au participat 51.529 de bărbaţi, care au fost monitorizaţi începând din 1986. Dintre aceştia, 3.331 au fost diagnosticaţi cu cancer, în perioada 1986 - 2007. Studii ulterioare au relevat faptul că 342 dintre voluntarii diagnosticaţi cu cancer, reprezentând aproximativ 10%, au decis să amâne începerea tratamentului cu cel puţin un an.

La 10 ani de la diagnostic, jumătate dintre voluntarii care au decis să aştepte, nu începuseră încă tratamentul.

Autorii studiului au analizat toate datele medicale ale tututor pacienţilor, la opt ani de la diagnosticare, şi au efectuat comparaţii între cei care au optat pentru un tratament agresiv (chirurgie, radioterapie sau terapie hormonală) şi cei care au decis să amâne tratamentul.

"Am constatat că rata mortalităţii era foarte scăzută în rândul bărbaţilor suferind de forma de cancer la prostată ce prezintă riscuri mici", a precizat Martin Sanda.

Analizele au demonstrat că doar 2% dintre bărbaţii suferind de această formă de cancer al prostatei şi care au amânat începerea tratamentului au decedat, comparativ cu 1% dintre pacienţii suferind de o formă similară de cancer şi care au început tratamentul mai devreme, au explicat cercetătorii americani, care au precizat că aceste diferenţe sunt lipsite de importanţă din punct de vedere statistic.

Potrivit acestui studiu, cei mai mulţi dintre bărbaţii diagnosticaţi cu cancer la prostată cu risc scăzut care au amânat începerea tratamentului cu, în medie, opt ani - sau chiar cu 20 de ani - se simt în continuare foarte bine. Ei au evitat astfel şi neplăcerile frecvente provocate de tratamentele anticancer.

Potrivit specialiştilor, există trei tipuri de cancerul la prostată: cancer cu tumori mari, ce cresc într-un ritm rapid; cancer cu tumori de mărime medie; cancer cu tumori mici, care se dezvoltă încet.

Potrivit unui alt studiu, publicat luni în Journal of the National Cancer Institute, testul ASP a condus la o "supradiagnosticare" a cancerelor la prostată în ultimii 23 de ani. După lansarea pe piaţă a acestui test, în 1986, circa 1,3 milioane de bărbaţi au fost diagnosticaţi cu cancer la prostată, acestea fiind cazuri care nu ar fi fost depistate anterior.

Dintre aceştia, un milion au fost trataţi împotriva cancerului, suferind "în mod inutil neplăcerile acestui tratament - consecinţe financiare şi angoasa generată de această experienţă", au explicat autorii.

După 1986, numărul bărbaţilor diagnosticaţi cu cancer la prostată s-a triplat în rândul pacienţilor cu vârste cuprinse între 50 şi 59 de ani şi a crescut de peste şapte ori în cazul pacienţilor ce nu au împlinit încă 50 de ani.