Când vine vorba de performanță vizuală, nu există un singur animal care să domine toate categoriile. În schimb, evoluția a adaptat vederea fiecărei specii în funcție de nevoile sale unice, rezultând o diversitate uimitoare de sisteme vizuale – fiecare cu propria sa superputere, scrie Live Science.
Răpitoarele precum șoimii, vulturii și șoimii călători sunt maeștri ai vederii de înaltă rezoluție.
Ochii lor sunt semnificativ mai mari în raport cu dimensiunea corpului și sunt extrem de bogați în fotoreceptori, permițându-le să zărească prada de la kilometri distanță.
Vederea lor este de trei până la cinci ori mai clară decât cea umană. Astfel a avea „ochi de șoim (vultur)” ar echivala, practic, cu a privi lumea printr-un binoclu performant.
Creveții mantis, crustacee marine cu ochi ce par din altă lume, conduc în topul percepției culorilor.
În timp ce oamenii au trei tipuri de celule care detectează culorile, acești creveți au doisprezece, inclusiv pentru lumina ultravioletă și polarizată (un fenomen întâlnit în reflexiile de pe apă sau sticlă), ceea ce le oferă un avantaj în detectarea prăzii sau a prădătorilor.
Deși nu este clar cum procesează creierul lor aceste semnale, lumea lor este probabil plină de nuanțe de neimaginat pentru noi.
Majoritatea insectelor pot percepe sute de imagini pe secundă, mult mai rapid decât oamenii. Astfel, insectele, în special muștele, procesează informațiile vizuale la viteze uluitoare, sute de cadre pe secundă față de cele 60 ale oamenilor.
Din acest motiv, luminile care ni se par constante ar clipi ca niște lumini stroboscopice pentru ele.
Această vedere extrem de rapidă le ajută să scape rapid de pericole. Corpul lor mic permite semnalelor vizuale să ajungă mai repede de la ochi la creier.
Această vedere ultrarapidă le ajută să evite pericolele instantaneu. Totuși, ochii lor compuși oferă o imagine cu o rezoluție scăzută, similară cu o fotografie pixelată.
Experții subliniază că fiecare formă de vedere este adaptată nevoilor specifice ale fiecărui animal și vine cu compromisuri.
Ochii rapizi ai insectelor sacrifică detaliul, iar vederea avansată în culori a creveților mantis este însoțită de un creier minuscul.
Evoluția nu creează perfecțiune, ci adaptabilitate. În acest sens, ochii umani reprezintă un compromis eficient între claritate, culoare și procesare cognitivă.