Exerciţiile fizice reduc cu 40% predispoziţia genetică pentru obezitate

Autorii acestui studiu au examinat mai multe variaţii genetice, cunoscute pentru implicarea lor în creşterea riscului de obezitate.

Oamenii de ştiinţă au identificat apoi mutaţiile pe care participanţii la acest studiu - 20.340 de persoane din oraşul britanic Norwich - le-au moştenit de la părinţii lor, estimând astfel gradul de predispoziţie genetică al voluntarilor pentru obezitate, determinat de numărul total de variaţii moştenite.

Concluzia studiului arată că cei mai mulţi dintre voluntari au moştenit de la părinţii lor între 10 şi 13 dintre acele variaţii genetice.

Cercetătorii de la Universitatea Cambridge au măsurat, cu ajutorul unui chestionar, gradul de activitate fizică pentru fiecare dintre voluntari. Ei au putut astfel să stabilească o legătură între numărul de variaţii genetice ce predispun la obezitate şi Indicele de Masă Corporală (IMC) - greutatea împărţită la pătratul înălţimii.

Astfel, oamenii de ştiinţă au putut să verifice teoria potrivit căreia un mod de viaţă activ atenuează influenţa genetică asupra IMC-ului şi a riscului de obezitate.

Ei au constatat că pentru fiecare variaţie genetică ce predispune la obezitate, se înregistrează o creştere medie a IMC-ului ce echivalează cu 445 de grame la o persoană cu înălţimea de 170 de centimetri.

Creşterea în greutate a fost mai mare la persoanele inactive comparativ cu persoanele active din punct de vedere al activităţilor fizice: în cazul indivizilor care fac sport cu regularitate, creşterea în greutate a fost de doar 379 de grame pentru fiecare varietate genetică, comparativ cu 592 de grame în cazul voluntarilor complet sedentari.

În opinia cercetătorilor britanici, fiecare variaţie genetică suplimentară multiplică riscul de obezitate de 1,1 ori. În cazul persoanelor cel mai active din punct de vedere al exerciţiilor fizice, acest risc se menţine sub 40%.