Există viață după moarte? Cercetătorii au descoperit un tipar misterios în aproape 1.700 de cazuri

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Oamenii de știință au descoperit o legătură neașteptată între împrejurările în care a murit o persoană și momentul nașterii unui copil care povestește că își amintește viața acesteia. Cercetătorii au observat că, atunci când persoana murise brusc, într-un accident, în urma unui act de violență sau a unei urgențe medicale, timpul scurs până la nașterea copilului era mai scurt decât în cazurile în care moartea fusese anticipată.

Cercetarea a fost realizată de specialiști în psihologie și neuroștiințe cognitive de la Universitatea din Virginia, iar rezultatele, prezentate de ScienceAlert, au fost publicate în revista științifică Psychology of Consciousness: Theory, Research, and Practice.

Ce să bei înainte de un antrenament la sală pentru o performanță mai bună. Recomandările unui dietetician

Descoperire importantă despre prostata mărită. Cercetătorii au identificat un tip de celule care ar putea explica fenomenul

Copii sub cinci ani care povestesc întâmplări din alte vieți

De peste șase decenii, cercetătorii de la Divizia de Studii Perceptuale a Universității din Virginia investighează cazuri neobișnuite, în care copii cu vârste cuprinse, de regulă, între 2 și 5 ani povestesc întâmplări pe care nu le-au trăit în existența lor actuală.

Unii dintre aceștia oferă nume, descriu locuri, vorbesc despre membri ai unor familii necunoscute sau relatează împrejurările în care o altă persoană și-a pierdut viața.

În multe cazuri, investigatorii au reușit să identifice persoanele decedate ale căror date biografice corespundeau informațiilor oferite de copii.

Pentru a verifica relatările copiilor, specialiștii au discutat cu părinții, rudele, prietenii și vecinii, încercând să stabilească dacă informațiile puteau proveni din surse obișnuite.

De-a lungul anilor, universitatea a adunat mii de asemenea cazuri, constituind una dintre cele mai mari arhive dedicate acestui fenomen.

Cifrele sfidează explicațiile

Pentru noul studiu, oamenii de știință au analizat 1.678 de cazuri în care fusese identificată o persoană decedată ale cărei experiențe de viață corespundeau relatărilor unui copil.

În peste 1.300 dintre aceste cazuri existau suficiente informații pentru calcularea intervalului dintre deces și nașterea copilului.

Rezultatele au arătat o diferență neașteptată. Atunci când persoana murise brusc, fără ca decesul să poată fi anticipat, intervalul median până la nașterea copilului care povestea că își amintește viața acesteia era de numai 12 luni.

În schimb, în cazurile în care moartea fusese anticipată, intervalul median ajungea la 21 de luni. Aceasta înseamnă că, în jumătate dintre cazuri, timpul scurs între deces și nașterea copilului era de cel mult 21 de luni, iar în cealaltă jumătate, de cel puțin 21 de luni.

Diferența dintre cele două intervale este de aproximativ 43%. Cu alte cuvinte, în cazurile în care persoana murise pe neașteptate, timpul scurs până la nașterea copilului care povestea că își amintește viața acesteia era considerabil mai scurt.

Cu alte cuvinte, cu cât moartea unei persoane fusese mai neașteptată, cu atât intervalul până la nașterea copilului care relata că îi cunoaște viața era, în general, mai scurt.

Nici religia nu explică tiparul

Cercetătorii au încercat să stabilească dacă rezultatele puteau fi explicate prin credințele religioase, mediul cultural sau posibilitatea ca familia copilului și cea a persoanei decedate să se fi cunoscut anterior. De asemenea, au fost analizate exactitatea informațiilor oferite de copii și statutul social al familiilor.

Tiparul a rămas prezent și după ce au fost luați în calcul acești factori.

Mai surprinzător, legătura dintre împrejurările morții și intervalul până la nașterea copilului era chiar mai puternică în familiile ale căror religii nu acceptă reîncarnarea.

„Rezultatele nu susțin ideea că tiparul este determinat de credințele sociale”, a explicat psihologul social Philip Cozzolino, de la Universitatea din Virginia.

Saeedeh Sadeghi, cercetătoare în neuroștiințe cognitive și autoarea principală a studiului, consideră că analiza unui număr atât de mare de cazuri oferă o perspectivă diferită asupra fenomenului.

„Cazurile individuale pot lăsa loc unor interpretări diferite, dar tiparele observate în atât de multe cazuri sunt mult mai greu de explicat prin exagerare, fantezie sau invenție”, a declarat cercetătoarea.

Între știință și credințe străvechi

Descoperirea amintește de credințe întâlnite în mai multe culturi ale lumii, potrivit cărora persoanele care mor brusc sau violent ar putea rămâne legate de existența pământească.

În unele tradiții hinduse, budiste și ale comunităților indigene nord-americane, moartea prematură este asociată cu dorințele neîmplinite, obligațiile neterminate sau legături emoționale puternice. Aceste credințe descriu uneori o revenire mai rapidă la viață a celor care nu au avut posibilitatea să își încheie existența în mod firesc.

Cercetătorii au remarcat asemănarea dintre aceste tradiții și rezultatele studiului, dar au subliniat că, în prezent, nu există dovezi care să stabilească o legătură directă între ele.

Descoperirea, încă o întrebare adăugată misterului de după moarte

Deși rezultatele ridică întrebări fascinante, autorii studiului precizează că descoperirea nu demonstrează existența reîncarnării.

Cercetătorii au observat că, atunci când o persoană murise pe neașteptate, copilul care povestea că își amintește viața acesteia se născuse, de regulă, mai repede decât în cazurile în care moartea fusese anticipată. Totuși, această regulă nu se aplică tuturor cazurilor. Există numeroase diferențe de la un caz la altul, iar felul în care a murit persoana explică doar o foarte mică parte dintre ele.

Chiar și așa, cercetătorii consideră descoperirea importantă, deoarece nu au găsit o explicație clară pentru această legătură.

„Descoperirea remarcabilă nu este că împrejurările morții prezic puternic intervalul, ci că îl prezic într-o anumită măsură, deși nu există un mecanism convențional care să le lege”, explică autorii studiului.

„Sunt aceste date o dovadă a unui fenomen metafizic? Datele sunt observaționale și suntem atenți să nu adoptăm o poziție privind mecanismul”, au precizat cercetătorii, adăugând că tiparul identificat reprezintă un motiv pentru continuarea investigațiilor.

La mai bine de 60 de ani de la începutul cercetărilor asupra copiilor care povestesc că își amintesc vieți anterioare, oamenii de știință caută în continuare răspunsuri la două întrebări: de unde provin aceste relatări și cum pot fi explicate coincidențele descoperite?

Știința nu a demonstrat că există viață după moarte, dar noul studiu adaugă încă o întrebare la un mister care continuă să fascineze omenirea.