LHC a obţinut 10 milioane de Big Bang-uri la scară mică, într-o săptămână

Purtătorul de cuvânt James Gillies a declarat că Large Hadron Collider (LHC), unde micile particule de materie sunt ciocnite la viteze apropiate de cea a luminii, funcţionează foarte bine.

"Arată foarte bine. Am obţinut multe date pentru analiştii din laboratoarele din întreaga lume, chiar dacă vor mai trece luni, chiar ani, până vom afla ceva cu adevărat nou", a spus Gillies.

Cercetătorii de la Centrului European pentru Cercetări Nucleare (CERN) au declarat că în prezent sunt înregistrate 100 de coliziuni pe secundă, de două ori mai multe decât la prima coliziune între protoni, săptămâna trecută, pe 30 martie.

Două fascicule de protoni, având o energie de 3,5 tera electron-volţi (TeV) fiecare, s-au ciocnit marţi, puţin după ora 11.00 GMT, cu o viteză apropiată de cea a luminii, în interiorul LHC (Large Hadron Collider).

Această operaţiune, o premieră mondială în ceea ce priveşte puterea celor două fascicule, a fost reuşită la cea de-a treia tentativă, a declarat atunci Steve Myers, directorul departamentului de acceleratoare din cadrul CERN.

"Acesta este începutul unei noi ere", a declarat Paolo Catapano, purtător de cuvânt al instituţiei. "Este un moment extraordinar. Am înregistrat coliziuni importante la cele patru detectoare", a adăugat Philippe Bloch, directorul departamentului de fizică al organizaţiei.

Coliziunile au creat simulări la scară foarte mică a Big Bang-ului, singularitatea primordială fierbinte şi densă din care a fost generat Universul - galaxii, stele, planete, chiar viaţa -, în urmă cu circa 13,7 miliarde de ani.

Cercetătorii vor încerca să identifice, în cadrul experimentului, bosonii Higgs, particule subatomice, instabile, numite şi "ale lui Dumnezeu", cruciale pentru înţelegerea fizicii actuale, pe care mulţi le-au studiat fără să le fi văzut vreodată. De asemenea, specialiştii vor să studieze supersimetria, un concept care permite explicarea uneia dintre cele mai bizare descoperiri din ultimii ani, aceea că materia vizibilă nu reprezintă decât 4% din Univers. Materia neagră (23%) şi energia neagră (73%) împart restul. Cercetătorii de la CERN vor, de asemenea, să studieze misterele materiei şi anti-materiei.

Aflat într-un tunel de 27 de kilometri, la 100 de metri adâncime sub graniţa franco-elveţiană, LHC foloseşte circa 1.200 de magneţi superconductori pentru a dirija razele de protoni şi pentru a le face să circule în interiorul tunelului cu viteza luminii. În plus, în anumite regiuni ale tunelului, razele de protoni intră în coliziune cu energii enorme.

În zonele în care au loc ciocnirile se află aparatură specială care măsoară interacţiunea razelor de protoni pentru a descoperi informaţii care ar putea impinge mai departe frontierele cunoaşterii.

Cei patru detectori principali din cadrul LHC sunt Atlas, Compact Muon Solenoid (CMS), Alice şi LHCb. Atlas şi CMS sunt detectori multifuncţionali, în timp ce Alice şi LHCb sunt proiectaţi pentru cercetări ştiinţifice specifice.

Inginerii au repornit LHC pe 20 noiembrie 2009, la 14 luni după producerea a două pene succesive, la câteva zile de la inaugurarea oficială a acestuia, pe 10 septembrie 2008. Prima pană a avut loc la 48 de ore după lansarea acceleratorului, în timp ce cea de-a doua, foarte gravă, a provocat distrugerea a 53 de magneţi, care au necesitat reparare sau înlocuire.