Prima pagină » Ştiinţă-Sănătate » Primul cristal temporal vizibil cu ochiul liber, creat în laborator. Descoperirea ar putea schimba viitorul securităţii şi stocării digitale

Primul cristal temporal vizibil cu ochiul liber, creat în laborator. Descoperirea ar putea schimba viitorul securităţii şi stocării digitale

Fizicienii de la Universitatea din Colorado Boulder au construit prima versiune vizibilă cu ochiul liber a unui cristal temporal. Descoperirea ar putea revoluţiona domeniile securităţii şi stocării digitale.
Primul cristal temporal vizibil cu ochiul liber, creat în laborator. Descoperirea ar putea schimba viitorul securităţii şi stocării digitale
Imagine cu rol ilustrativ, Sursa: Pexels

Cristalul temporal este o fază particulară a materiei în care particulele se mişcă ciclic, creând o structură care se repetă periodic în timp. Spre deosebire de cristalele tradiţionale care se repetă în spaţiu, acestea se repetă în timp.

Conceptul a fost teoretizat abia în 2012 de laureatul Nobel Frank Wilczek, iar acum cercetătorii au reuşit să îl materializeze într-o formă vizibilă.

Pentru a construi cristalul temporal, echipa a folosit o soluţie de cristale lichide similară cu cea din ecranele de televiziune. Soluţia a fost inserată între două plăci de sticlă acoperite cu molecule de colorant.

Când sistemul a fost expus la o lumină specifică, moleculele de colorant şi-au schimbat orientarea şi au zdrobit cristalele lichide. În acest proces s-au format mii de noi pliuri care au început să interacţioneze complex între ele.

Rezultatul: modele de mişcare periodice care se repetă în timp într-un mod stabil şi spontan.

„Ele pot fi observate direct la microscop şi chiar, în condiţii speciale, cu ochiul liber”, explică fizicianul Hanqing Zhao.

Aplicaţiile potenţiale sunt numeroase şi variate. În domeniul securităţii, cristalele temporale ar putea fi folosite pentru „marcaje temporale” pe bancnote sau documente oficiale, oferind o metodă avansată de combatere a contrafacerii.

În telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei, acestea ar putea permite stocarea avansată a datelor digitale prin utilizarea dimensiunii temporale.

Rezultatul cercetării a fost publicat în revista Nature Materials.