STUDIU: Măsuri mai stricte pentru scăderea tensiunii arteriale reduc semnificativ riscul de deces

Autorităţile din domeniul sănătăţii publice din SUA au decis să pună capăt unui studiu major privind hipertensiunea arterială în rândul pacienţilor cu vârste de peste 50 de ani, cu un an înainte decât era prevăzut (2017), pentru că informaţiile obţinute în timpul cercetării s-au dovedit a fi relevante în ceea ce priveşte o întrebare care îi preocupă pe specialiştii cardiologi de multă vreme, respectiv până la ce nivel poate fi coborâtă tensiunea arterială astfel încât să fie menţinută o stare bună a sănătăţii.

Iar răspunsul oferit de acest studiu, numit SPRINT (Systolic Blood Pressure Intervention Trial), este acela că acest nivel este mai jos decât cel menţionat în ghidul de practici aplicate în prezent de autorităţile din domeniul sănătăţii, potrivit site-ului National Institutes of Health din SUA.

Jackson T. Wright Jr., expert în hipertensiune arterială la Case Western Reserve University şi University Hospitals Case Medical Center, coautor al studiului SPRINT, spune că modificarea măsurilor luate de medici în ceea ce priveşte scăderea tensiunii arteriale ar putea contribui la reducerea mortalităţii şi a numărului cazurilor de infarct şi accident cerebral în rândul populaţiei generale.

Timp de mulţi ani, medicii nu au ştiut cu precizie care ar trebui să fie limitele optime de coborâre a tensiunii în cazul pacienţilor care suferă de hipertensiune arterială - luându-se în considerare şi riscurile şi efectele adverse ale medicamentelor administrate contra acestei boli - şi dacă pacienţii mai în vârstă ar trebui totuşi să aibă o tensiune arterială mai crescută, pentru ca sângele să ajungă la creier în mod eficient.

Noul studiu a stabilit că pacienţii cărora li s-a recomandat să îşi menţină tensiunea sistolică sub nivelul de 120 mmHg - mult mai jos decât nivelul recomandat în prezent de medici în cazul pacienţilor cu vârsta de peste 60 de ani, respectiv 140 - 150 mmHg - au înregistrat o scădere cu o treime a riscului de infarct, insuficienţă cardiacă şi accident cerebral şi cu aproape 25% a riscului de deces.

La studiu au participat peste 9.300 de bărbaţi şi femei cu vârste de peste 50 de ani şi care prezentau un risc înalt de maladie cardiacă sau sufereau de o boală renală. În mod aleatoriu, voluntarii au primit ca sarcină să-şi reducă nivelul tensiunii sistolice fie la 120 mmHg - respectiv mai jos decât recomandările actuale ale medicilor -, fie la 140 mmHg. Sarcina voluntarilor nu a fost una uşoară, cei care aveau ca scop atingerea nivelului de 140 mmHg luau, în medie, două medicamente, ceilalţi - în medie, trei medicamente. Costurile nu au fost o problemă, întrucât 90% dintre medicamentele antihipertensive sunt generice şi au preţuri mici.

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de coloana de sânge asupra peretelui vascular, în special asupra tunicii interne (endoteliul), în timpul contracţiei şi relaxării ritmice a inimii. Presiunea sangvină are două componente: presiunea sistolică (cea exercitată asupra pereţilor arteriali când inima se contractă, cu valori normale între 100 şi 130 mm coloană de mercur - HG) şi presiunea diastolică (cea exercitată asupra pereţilor arteriali când inima se relaxează între două contracţii, cu valori normale sub 85 mmHg).

Hipertensiunea arterială este cea ale cărei valori tensionale sunt peste 140/90 mmHg, indiferent de vârstă - potrivit specialiştilor, nu se mai acceptă ideea că tensiunea normală creşte cu vârsta.

Autorii studiului SPRINT, specialiştii de la National Heart, Lung and Blood Institute din SUA, au anunţat, vineri, că informaţiile complete privind această cercetare vor fi publicate în următoarele luni.

Specialiştii au catalogat concluziile studiului ca fiind revoluţionare şi "potenţial salvatoare de vieţi" şi se aşteaptă ca autorităţile în domeniu să modifice măsurile privind stabilirea unor niveluri optime ale tensiunii arteriale.

În SUA, aproape 79 de milioane de adulţi - unul din trei - suferă de hipertensiune arterială, iar jumătate dintre cei care primesc tratament nu reuşesc să-şi scadă tensiunea sistolică sub 140 mmHg.

De asemenea, maladiile cardiovasculare, care au drept cauză principală hipertensiunea arterială, ocupă primul loc în topul cauzelor de deces în SUA.

Autorii acestui studiu s-au aventurat pe un tărâm care pentru unii specialişti ar putea fi puţin înspăimântător: mulţi oameni au în mod natural o tensiune sistolică de 120 mmHg, însă este un lucru diferit să se atingă această valoare cu ajutorul medicamentelor.

Astfel, acest nivel atât de coborât ar putea fi atins numai prin administrarea unor doze mai mari de medicamente, iar efectele adverse ar putea anula orice beneficiu. Cei mai vulnerabili ar putea fi pacienţii în vârstă, care de cele mai multe ori iau şi alte medicamente pentru boli cronice, ce ar putea interacţiona cu tratamentele contra hipertensiunii. De asemenea, scăderea tensiunii arteriale ar putea provoca stări de leşin şi căzături.

Experţii în domeniu credeau, până de curând, că administrau în mod eficient problemele legate de hipertensiune arterială în rândul populaţiei, având în vedere că rata accidentelor cerebrale - o consecinţă majoră a hipertensiunii - a scăzut cu 70% de când sunt aplicate măsurile de prevenire aflate în vigoare, respectiv din 1972. Principala problemă o reprezintă însă faptul că mulţi pacienţi fie nu îşi iau medicamentele, fie nu primesc un tratament suficient de puternic.

În ceea ce priveşte efectele scăderii tensiunii arteriale asupra pacienţilor cu maladii renale şi cu demenţă, rezultatele studiului nu au fost concludente, au mai spus autorii acestuia.

Specialiştii mai spun că pacienţii hipertensivi nu trebuie să se panicheze şi să meargă imediat la medic pentru schimbarea tratamentului, pentru că efectele acestei maladii se fac simţite lent.

Citeşte şi: Sfatul ministrului Sănătăţii Eugen Nicolăescu de Ziua Mondială a Sănătăţii: Să-şi verifice periodic tensiunea arterială, pentru a preveni un infarct